after the stars,comes nothing....

gata.am petrecut prea mult timp,cu banala matematica,noi doi,in camera,stergand unul lacrimile celuilalt.nu am inteles-o.de fapt,nu o inteleg nici acum.doar oamenilor primitivi poate sa le placa.este atat de rece,nepasatoare,te invarte in fel si fel de capcane de ale ei,doar ca sa aflii la sfarsit ca ai ajuns la un minunat rezultat de zero.
si nu intelege....nu intelege ca, cateodata,unu si cu unu nu mai vor sa faca doi.asa ca,o parasesc.poate sa se innece in propria nefericire.poate isi va da seama si ea odata,ca unele lucruri chiar nu poati sa le calculezi,sa le stii inainte.
daca ma gandesc mai bine,singurul lucru bun din matematica a fost infinitul.si acela,cu pluss.cred ca asa isi exprima ea fericirea,extazul,cand doua nenorocite de parabole se intalnesc una cu cealalta,si se intersecteaza fericiti pana la adanci batraneti.Cat despre amaratul de minus infinit ...ce sa spun....poate semnifica tragica soarta a liniilor colineare,care alearga,orbi,unul ,aproape de celalalt si totusi prea departe ca sa se intalneasca vreodata.
eu vreau zambet,inima,si viata.dragoste de fapt.daca ma gandesc mai bine,pe tine te vreau.
dar inainte de asta,vreau doua vieti,ca sa ti-o pot da tie,pe una,in totalitate.
intr-una dintre vieti,as fi libera.asi iubi ochi,buze zambete,libertate.as rade de toate.as calca sentimentele in picioare,m-as iubi numai pe mine,si evadarea mea.
dar,in cealalta,as fii a ta.asa ,sincera,devotata,pura si intelegatoare cum ai vrea sa ma vezi mereu.in aceasta viata,diminetile,langa tine m-as trezi,iar noaptea nu ar mai trebui sa imi spui sa stau.pentru ca as fii acolo,oricat,oriunde,iubind,sarutand,devorand tot ceea ce tine de noi.
dar,zau asa,noi nu putem trai unul fara celalalt,pentru ca atunci cand suntem impreuna,gustam din libertatea maxima.dar nici unul langa celalalt nu ne-ar fii bine.pentru ca libertatea ta ar incatusa-o pe a mea.
haide,asa,de dragul de a nu ajunge si noi la un trist rezultat de zero,sa incercam sa schimbam ceva.
promit sa fiu eu....promiti sa fii tu?

Radu Stanca - Sonet

Radu Stanca - Sonet

daffodils by william wordsword

I wandered lonely as a cloud
That floats on high o'er vales and hills,

When all at once I saw a crowd,

A host, of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars that shine
And twinkle on the milky way,
They stretched in never-ending line
Along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
Tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
In such a jocund company:
I gazed--and gazed--but little thought
What wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.

where is my rose?

fiind vorba despre raiul meu....am uitat sa iti spun.ai uitat ceva la mine.
ai venit,ai deschis usa cu o cheie falsa pe care dupa aceea ai aruncat`o intr`un put ca sa nu se afle ca esti un impostor,si la intrare in raiul meu ai plantat un trandafir.

a inflorit el cat a inflorit,cu flori mari si de un rosu stralucitor.

si vreau sa iti spun ca am avut grija de ele.stateam zi si noapte furis ca nu cumva cineva sa imi fure vreo floare.le stergeam de praf,le adunam parfumul in sticlute mici din diamant ca sa il pot simti si la iarna.

si uite asa,am petrecut o vara intreaga alaturi de trandafirii tai.a fost minunat.
insa,cum nici o minune nu dureaza o vesnicie,a venit iarna iar trandafirii au disparut rand pe rand,lasandu`ma pe mine cu inima goala si cu cateva sticlute de parfum de trandafir, care s`au spart,deoarece raiul meu s`a zguduit atat de tare de dorul tau incat a facut una cu pamantul camaruta in care le pastram.

zile intregi am stat pe ganduri,mirosind pamantul care inca pastra aroma trandafirilor tai.

puteam sa astept sa vina primavara,sa infloreasca din nou...insa asteptarea m`a durut prea tare.

asa ca,cu mult curaj si ambitie,am decis sa plec la targ sa imi cumpar alt trandafir.

IAR ACUM,MA PLIMB NEHOTARATA PRINTRE TARABE!

cine sunt?

de fiecare data cand ma pun la culcare un intreg univers se deschide si se autoanalizeaza in fata mea.amintirile zboara,imi fac cu ochiul,clipele de de neuitat isi sterg praful de pe umeri...pentru ca nu au fost rasfoite de mult...
in fiecare seara,inainte sa adorm creierul meu prinde o alta unda.cea al dorintelor libere,a vrutelor si nevrutelor nespuse si a parerilor neinpartite.si ma gandesc cateodata...ce ma face sa fiu ceea ce sunt acum.?poate parul dragut coafat,impletit intr`o parte sau lasat cateodata pe mana vantului care il mangaie usor.poate pielea dulce,mereu ingrijita si frumos mirositoare,gambele fine si umerii de domnisoara.
dar,imi dau seama ca toate aceste lucruri sunt doar poarta inflorita si vopsita frumos in alb inpecabil care duce catre raiul din mine.pentru ca,ceea ce sunt eu,este inauntru,dupa poarta.
ca la orice poarta,exista si o cheie ascunsa pe undeva.deocamdata nu stiu cine o poseda.nu stiu exact cine ma poate rasfoi fila cu fila,cine imi poate intoare interiorul pe dos si sa scoata tot ce am mai bun din mine.sau pur si simplu,cine are curajul sa imi arate un plan complet "al meu".sau poate un dictionar expliativ al propriei persoane.si...ma gandes ca daca as avea un plan...ar trebui sa posed si un plan de evacuare,pentru cei care "sunt prea mult" ,"prea colorata" sau poate "prea dificila"!
dar....din moment ce toate aceste lucruri sunt doar planuri de viitor,oamenii care se aproprie de poarta raiului meu sunt doar ei care indraznesc sa se uite pe gaura cheii.
si uite asa ,fiecare vede o alta particica din mine,ma interpreteaza gresit si imi spulbera toate sperantele de a`mi arata propria persoana in fata lor.

as vrea ca ceva din toate astea sa se schimbe....

love,lost?

cu totii credem in iubire adevarata.cel putin,eu!si asta e de ajuns.ma face sa cred ca tot ceea ce misca in jurul meu,e in cautare de iubire,poate se bucura deja de ea,sau in cel mai rau caz,o sa o planga pentru tot restul vietii lui.

nu inteleg dece,unii oameni se inchid in ei atat de straniu.obisnuiesc sa se trateze ca pe niste obiecte,goale in interior.dar am intalnit,am vazut si am citit despre mii si mii de oameni care stiu sa isi exprime dragostea intr`un mod atat de pur si de romantic,incat rareori scap ca sa nu`mi curga vreo lacrima pe obraz dupa auzirea acestor povesti uimitoare.

am auzit niste povesti minunate,pe care nici acum nu mi le pot scoate din minte,si de fiecare data sper ca si eu intr`o buna zi voi trai o astfel de poveste,tandra si unica de felul sau.de exemplu,am citit undeva despre doi indragostiti care s`au cunoscut pe malul marii.el se plimba linistit pe plaja ,cand a zarit`o pe ea,care era imbracata in niste bocanci grosi,pantaloni de catifea si o bluzita minuscula,si,manca pasta de dinti dintr`un tub.el s`a dus la ea,a spus un cuvant,ea altul ,si la urmatoarea replica si`a dat seama ca vrea sa isi petreaca tot restul vietii lui in mijlocul acelei conversatii.asa a si fost.a luat`o acasa,si ii mananca pasta de dinti de cinci ani!

fiecare om simte si se comporta altfel cand vine vorba de persoana iubita.si asta ne face atat de diferiti,si speciali in felul nostru.fiecare isi arata iubirea in diferite moduri si feluri,altii deloc sperand ca ea va fii ghicita intr`o zi,iar cand vine acea zii isi dau seama ca e deja prea tarziu pentru tot ce ar fii trebuit sa fie simtit,protejat si aratat lumii intregi.

e ceva minunat sa crezi in iubire,e minunat cand stii sa ti`o exprimi.dar pentru asta,trebuie sa iti hranesti sufletul doar cu minunatii!

marionete

am vazut mii si mii de femei sigure pe ele,carora parea ca nu le pasa ce le aduce ziua de maine.

isi tratau iubitul ca si pe o marioneta,pe care maine nu o vor mai folosi.

il aruncau de pereti iar el se ridica.

il ignorau zile intregi iar apoi se intorceau de parca nimic nu s`ar fi intamplat.

il imbatau cu amor iar dupa aceea deveneau reci,doar pentru a`i arata ca le poate pierde oricand,in orice fel,fara motiv.

ii spuneau cuvinte dulci,dar il faceau sa creada ca totul este o minciuna.

se prefaceau ca el este cea mai mica si neinsemnata grija al lor,si ii ardeau din start orice speranta a lui de o viata lunga si nelinistite alaturi de ele.

il faceau sa guste fiecare secunda,minut petrecut alaturi de ele.iar omul traia clipa,nu viitorul!

il lasau sa zburde nestingherit,fara vreo regula sau vreoun gard care il poate opri.jucau cel mai bun teatru.acela de nu`mi pasa,dar te iubesc.

si totusi...el era cel mai fericit si implinit om langa ele.

iar el, dupa ce a incercat tot si a respirat orice alt aer decat cel de langa iubita lui,se intorcea.se intorcea mereu,pentru ca aripile,oricat de mult ar fii dat din ele tot la ea ramaneau.

am mai vazut fete,care traiau trup si suflet langa perechea lor.ii stiau fosnetul pasilor,gustul rspiratiei lui,si sufletul,il intorceau pe derost,il coseau in mii si mii de feluri si devenea aratos,asa cum si`l doreau ele.

odata l`am intrebat

-dece nu ramai langa ea?

-ea a castigat deja batalia.e timpul sa ma retrag.

-ce vrei sa spui cu asta?

-a pus stapanire pe mine.mi`a mirosit pasii...nu mai am unde sa fug.mi`a rasturnat sufletul pe jos,nu ma am ce sa simt.iar cel mai inportant,e ca nu m`a inzestrat niciodata cu aripi ca sa zbor,sa fiu liber,si omul care vreau sa fiu langa ea.

Atunci am inteles de ce te`am pierdut.te`am iubit prea mult,

si la sfarsit,am uitat sa te uit!