vei simti din nou!

si intr`o zi va fi iar la fel!iti vei gasi din nou dragostea...vei fi din nou innabusit de caldura ei,de acel ceva pentru care traiesti,respiri si citesti romane siropoase.
atunci vei vedea din nou,ca exista sentimente si dincolo de fosta,ca soarele rasare cateodata si in asfintit.
vei invata din nou sa pretuiesti clipele,sa sorbi fiecare bucatica din zambetele,sarutarile si soaptele tarzii care te vor face sa tremuri,si sa simti acel tremurici de fiecare data cand ea intra pe usa,cu genunchii uzi de la ploaia de primavara tarzie.
vei crede din nou in sentiment si in fluturi in stomac,dragostea te va invata din nou lucruri elementare de care ai uitat ,cum ar fi sa pretiuiesti fiecare rasarit de soare alaturi de ea,fiecare poezie si fiecare vers ratacit din miile de cantece scrise din dragoste.
si crede`ma...o vei gasi!ea va fii cea care te va inbratisa noaptea tarziu...cea care,incredibil,dimineata te va suna inapoi.
doar ea te va dezbraca de toate minciunile si mastile care iti stau intinse pe fata,doar ea te va cunoast cu adevarat.ea te va invata sa crezi in vise,sa inveti sa le adeveresti si sa inveti ca dincolo de real se ascunde toata bucuria ta!
promit!

Valuri

ma intreb cateodata...ai putea muri de dorul meu?ce ai face pentru mine?teai transforma in mare,sa imi prinzi lacrima pe care o vars odata pe an in ea,si sa mi`o inapoiezi?te`ai face pescarus sa imi duci fiecare dorinta,pe aripile tale pana la vant,sa mi le poarte in lung si in lat in lume,pana isi gasesc sufletul pereche?ce ai face pentru mine?mi`ar placea sa te vad pe tine.nu fata ta.sa vad tot ceea ce gandesti.ti`as fura sentimentele,si le`as trimite pe mare.sa se ascunda fiecare in cate o scoica.si atunci,cand nu o sa mai fiu langa tine,tu de dor sa deschizi acele scoici.si sa te doara.
mi`ar placea sa fii marea insati.sa ma scald in tine ziua,iar noaptea sa ma inbratisezi cu valurile tale,si sa iti ascult surasul.se spune ca daca asculti intr`o scoica,se aude marea in ea.eu degeaba ascult.nu te mai aud.si mi`e dor.mi`e dor de acel zambet,proiectat pe furis doar pentru mine.mi`e dor de clipele minunate in care uitam de noi pe malul marii.acum vad ca ai uitat de tot.si totusi...daca iti vei aminti de mine,deschide o scoica pe malul marii...si asculta`i surasul!

Amurg

Cu cat se inserase mai mult,peste orasul incetosat de fumul din fabricile de la periferie,pentru noi,cu atat incepea sa se lumineze mai tare.ochii iti straluceau,ca lumina lunii proaspat aparuta pe cer...doamne,cat de multe secrete ascundeau acei ochi.nu le cunosteam deloc surasul...nu stiam ce se va intampla daca nu`mi voi mai putea lua privirea de pe ei.nu stiam cat ma vor veghea noapte de noapte,ma temeam ca daca vor pleca de langa mine,nu voi mai avea pe nimeni sa`mi lumineze calea.dar,cum fara sacrificiu nu se poate realiza nimic,am hotarat sa plec alaturi de ei in cautarea pietrei filosofale.am hotarat sa ne impartim toate gandurile,sentimentele si trairile in doua.vroiam sa fim unul si acelasi.sa ne daruim sperante,cuvinte dulci,si mai ales iubire unul celuilalt.vroiai sa colorezi lumea in aur.vroiai sa fie totul perfect.iti amintesti?vroiai sa suflii in aur cuvintele,sentimentele,si aerul prin care pluteam.vroiai sa creezi o lume perfecta,doar a noastra.
traversam clipele,asemenea campurilor pline de flori,pe care obisnuiam sa zburdam necontenit vara.timpul si`a luat coroana de pe capul nostru.a ascuns`o bine...mai tii minte?nu ai mai gasit`o.si atunci am pierdut notiunea timpului.

iti mai cunosti sufletul de atunci,tu,iubire?

"nichita stanescu-cu o usoara nostalgie"