after the stars,comes nothing....

gata.am petrecut prea mult timp,cu banala matematica,noi doi,in camera,stergand unul lacrimile celuilalt.nu am inteles-o.de fapt,nu o inteleg nici acum.doar oamenilor primitivi poate sa le placa.este atat de rece,nepasatoare,te invarte in fel si fel de capcane de ale ei,doar ca sa aflii la sfarsit ca ai ajuns la un minunat rezultat de zero.
si nu intelege....nu intelege ca, cateodata,unu si cu unu nu mai vor sa faca doi.asa ca,o parasesc.poate sa se innece in propria nefericire.poate isi va da seama si ea odata,ca unele lucruri chiar nu poati sa le calculezi,sa le stii inainte.
daca ma gandesc mai bine,singurul lucru bun din matematica a fost infinitul.si acela,cu pluss.cred ca asa isi exprima ea fericirea,extazul,cand doua nenorocite de parabole se intalnesc una cu cealalta,si se intersecteaza fericiti pana la adanci batraneti.Cat despre amaratul de minus infinit ...ce sa spun....poate semnifica tragica soarta a liniilor colineare,care alearga,orbi,unul ,aproape de celalalt si totusi prea departe ca sa se intalneasca vreodata.
eu vreau zambet,inima,si viata.dragoste de fapt.daca ma gandesc mai bine,pe tine te vreau.
dar inainte de asta,vreau doua vieti,ca sa ti-o pot da tie,pe una,in totalitate.
intr-una dintre vieti,as fi libera.asi iubi ochi,buze zambete,libertate.as rade de toate.as calca sentimentele in picioare,m-as iubi numai pe mine,si evadarea mea.
dar,in cealalta,as fii a ta.asa ,sincera,devotata,pura si intelegatoare cum ai vrea sa ma vezi mereu.in aceasta viata,diminetile,langa tine m-as trezi,iar noaptea nu ar mai trebui sa imi spui sa stau.pentru ca as fii acolo,oricat,oriunde,iubind,sarutand,devorand tot ceea ce tine de noi.
dar,zau asa,noi nu putem trai unul fara celalalt,pentru ca atunci cand suntem impreuna,gustam din libertatea maxima.dar nici unul langa celalalt nu ne-ar fii bine.pentru ca libertatea ta ar incatusa-o pe a mea.
haide,asa,de dragul de a nu ajunge si noi la un trist rezultat de zero,sa incercam sa schimbam ceva.
promit sa fiu eu....promiti sa fii tu?

Radu Stanca - Sonet

Radu Stanca - Sonet

daffodils by william wordsword

I wandered lonely as a cloud
That floats on high o'er vales and hills,

When all at once I saw a crowd,

A host, of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars that shine
And twinkle on the milky way,
They stretched in never-ending line
Along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
Tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
In such a jocund company:
I gazed--and gazed--but little thought
What wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.

where is my rose?

fiind vorba despre raiul meu....am uitat sa iti spun.ai uitat ceva la mine.
ai venit,ai deschis usa cu o cheie falsa pe care dupa aceea ai aruncat`o intr`un put ca sa nu se afle ca esti un impostor,si la intrare in raiul meu ai plantat un trandafir.

a inflorit el cat a inflorit,cu flori mari si de un rosu stralucitor.

si vreau sa iti spun ca am avut grija de ele.stateam zi si noapte furis ca nu cumva cineva sa imi fure vreo floare.le stergeam de praf,le adunam parfumul in sticlute mici din diamant ca sa il pot simti si la iarna.

si uite asa,am petrecut o vara intreaga alaturi de trandafirii tai.a fost minunat.
insa,cum nici o minune nu dureaza o vesnicie,a venit iarna iar trandafirii au disparut rand pe rand,lasandu`ma pe mine cu inima goala si cu cateva sticlute de parfum de trandafir, care s`au spart,deoarece raiul meu s`a zguduit atat de tare de dorul tau incat a facut una cu pamantul camaruta in care le pastram.

zile intregi am stat pe ganduri,mirosind pamantul care inca pastra aroma trandafirilor tai.

puteam sa astept sa vina primavara,sa infloreasca din nou...insa asteptarea m`a durut prea tare.

asa ca,cu mult curaj si ambitie,am decis sa plec la targ sa imi cumpar alt trandafir.

IAR ACUM,MA PLIMB NEHOTARATA PRINTRE TARABE!

cine sunt?

de fiecare data cand ma pun la culcare un intreg univers se deschide si se autoanalizeaza in fata mea.amintirile zboara,imi fac cu ochiul,clipele de de neuitat isi sterg praful de pe umeri...pentru ca nu au fost rasfoite de mult...
in fiecare seara,inainte sa adorm creierul meu prinde o alta unda.cea al dorintelor libere,a vrutelor si nevrutelor nespuse si a parerilor neinpartite.si ma gandesc cateodata...ce ma face sa fiu ceea ce sunt acum.?poate parul dragut coafat,impletit intr`o parte sau lasat cateodata pe mana vantului care il mangaie usor.poate pielea dulce,mereu ingrijita si frumos mirositoare,gambele fine si umerii de domnisoara.
dar,imi dau seama ca toate aceste lucruri sunt doar poarta inflorita si vopsita frumos in alb inpecabil care duce catre raiul din mine.pentru ca,ceea ce sunt eu,este inauntru,dupa poarta.
ca la orice poarta,exista si o cheie ascunsa pe undeva.deocamdata nu stiu cine o poseda.nu stiu exact cine ma poate rasfoi fila cu fila,cine imi poate intoare interiorul pe dos si sa scoata tot ce am mai bun din mine.sau pur si simplu,cine are curajul sa imi arate un plan complet "al meu".sau poate un dictionar expliativ al propriei persoane.si...ma gandes ca daca as avea un plan...ar trebui sa posed si un plan de evacuare,pentru cei care "sunt prea mult" ,"prea colorata" sau poate "prea dificila"!
dar....din moment ce toate aceste lucruri sunt doar planuri de viitor,oamenii care se aproprie de poarta raiului meu sunt doar ei care indraznesc sa se uite pe gaura cheii.
si uite asa ,fiecare vede o alta particica din mine,ma interpreteaza gresit si imi spulbera toate sperantele de a`mi arata propria persoana in fata lor.

as vrea ca ceva din toate astea sa se schimbe....

love,lost?

cu totii credem in iubire adevarata.cel putin,eu!si asta e de ajuns.ma face sa cred ca tot ceea ce misca in jurul meu,e in cautare de iubire,poate se bucura deja de ea,sau in cel mai rau caz,o sa o planga pentru tot restul vietii lui.

nu inteleg dece,unii oameni se inchid in ei atat de straniu.obisnuiesc sa se trateze ca pe niste obiecte,goale in interior.dar am intalnit,am vazut si am citit despre mii si mii de oameni care stiu sa isi exprime dragostea intr`un mod atat de pur si de romantic,incat rareori scap ca sa nu`mi curga vreo lacrima pe obraz dupa auzirea acestor povesti uimitoare.

am auzit niste povesti minunate,pe care nici acum nu mi le pot scoate din minte,si de fiecare data sper ca si eu intr`o buna zi voi trai o astfel de poveste,tandra si unica de felul sau.de exemplu,am citit undeva despre doi indragostiti care s`au cunoscut pe malul marii.el se plimba linistit pe plaja ,cand a zarit`o pe ea,care era imbracata in niste bocanci grosi,pantaloni de catifea si o bluzita minuscula,si,manca pasta de dinti dintr`un tub.el s`a dus la ea,a spus un cuvant,ea altul ,si la urmatoarea replica si`a dat seama ca vrea sa isi petreaca tot restul vietii lui in mijlocul acelei conversatii.asa a si fost.a luat`o acasa,si ii mananca pasta de dinti de cinci ani!

fiecare om simte si se comporta altfel cand vine vorba de persoana iubita.si asta ne face atat de diferiti,si speciali in felul nostru.fiecare isi arata iubirea in diferite moduri si feluri,altii deloc sperand ca ea va fii ghicita intr`o zi,iar cand vine acea zii isi dau seama ca e deja prea tarziu pentru tot ce ar fii trebuit sa fie simtit,protejat si aratat lumii intregi.

e ceva minunat sa crezi in iubire,e minunat cand stii sa ti`o exprimi.dar pentru asta,trebuie sa iti hranesti sufletul doar cu minunatii!

marionete

am vazut mii si mii de femei sigure pe ele,carora parea ca nu le pasa ce le aduce ziua de maine.

isi tratau iubitul ca si pe o marioneta,pe care maine nu o vor mai folosi.

il aruncau de pereti iar el se ridica.

il ignorau zile intregi iar apoi se intorceau de parca nimic nu s`ar fi intamplat.

il imbatau cu amor iar dupa aceea deveneau reci,doar pentru a`i arata ca le poate pierde oricand,in orice fel,fara motiv.

ii spuneau cuvinte dulci,dar il faceau sa creada ca totul este o minciuna.

se prefaceau ca el este cea mai mica si neinsemnata grija al lor,si ii ardeau din start orice speranta a lui de o viata lunga si nelinistite alaturi de ele.

il faceau sa guste fiecare secunda,minut petrecut alaturi de ele.iar omul traia clipa,nu viitorul!

il lasau sa zburde nestingherit,fara vreo regula sau vreoun gard care il poate opri.jucau cel mai bun teatru.acela de nu`mi pasa,dar te iubesc.

si totusi...el era cel mai fericit si implinit om langa ele.

iar el, dupa ce a incercat tot si a respirat orice alt aer decat cel de langa iubita lui,se intorcea.se intorcea mereu,pentru ca aripile,oricat de mult ar fii dat din ele tot la ea ramaneau.

am mai vazut fete,care traiau trup si suflet langa perechea lor.ii stiau fosnetul pasilor,gustul rspiratiei lui,si sufletul,il intorceau pe derost,il coseau in mii si mii de feluri si devenea aratos,asa cum si`l doreau ele.

odata l`am intrebat

-dece nu ramai langa ea?

-ea a castigat deja batalia.e timpul sa ma retrag.

-ce vrei sa spui cu asta?

-a pus stapanire pe mine.mi`a mirosit pasii...nu mai am unde sa fug.mi`a rasturnat sufletul pe jos,nu ma am ce sa simt.iar cel mai inportant,e ca nu m`a inzestrat niciodata cu aripi ca sa zbor,sa fiu liber,si omul care vreau sa fiu langa ea.

Atunci am inteles de ce te`am pierdut.te`am iubit prea mult,

si la sfarsit,am uitat sa te uit!

eternitati

tu,esti chestia care a devenit propriul tau experiment.esti propriul tau cobai,pe care experimentezi si il introduci in medii cat mai diferite pentru a-i gasi

identitatea si locul pe cre il numeste acasa.

tu confunzi femeile cu propriul experiment si,crezand ca lor le este bine le faci sa se simta la tine ca acasa.de la ele furi idei nerostite,planuri care inca nu au fost inca scrise ca sa iti construiasca un minunat viitor.

tu stii ca esti mai degraba o trecere decat o statie in sufletele lor,le marturisesti tot si le dai chiar si cheia apartamentului tau,doar pentru ca te simti bine in ele.

tu spargi ziduri ca sa obtii ferestre mari,ca sa poti avea o raza de lucru mult mai mare si acces la cat mai multe fiinte.

obisnuiai sa iti minti sufletul ca totul este bine.sa te ambalezi in minciuni dulci si sa privesti produsul finit ca pe o realitate,un stil de viata minunat.

nu esti multumit daca in noapte singurul lucru care te inconjoara este linistea,tu ai nevoie sa intrii in cat mai multe femei ca sa obtii cat mai multe "uau"-uri si aplauze de la ele care iti incalzesc inima.

obisnuiesti sa intrii in niste suflete roz si sa le tii in preorgasm cu anii,numindu`le un timp prietenele tale ,doar pentru ca poti consuma doar o bomboana deodata.iti place sa stii ca sunt innebunite dupa tine,cand le vine randul le sugi,ele se topesc ,devin passe,dar tie iti lasa un gust placut.

dar pe altele,le consumi direct,fara scrupule,ca pe o inghetata pe care daca nu o lingi repede se topeste,le indoi artistic peste plapuma sufletului tau,iar dupa aceea le faci sa se simta ca niste parasute care deja au atins pamantul,si si stau alungite pe jos fara vreo putere de a continua.

esti un colectionar innascut,dar nu si proprietar.ti`e frica sa iti tatuezi numele tau pe ceva,pentru ca esti speriat de eternitate.acum vad,de fapt,esti speriat sa minti suflete pentru eternitate.

eu te`am ghicit.vezi?

ana si sufletele ei pereche

ca si orice fata normala,ana a trecut pe langa trei suflete pereche in viata ei.trei,pentru ca printul a trebuit sa treaca prin trei probe pentru a ajunge la printesa...trei,pentru ca spera ca a patra sclipire o va duce la marele suflet pereche.

pe unul l`a gasit leganandu`se pe un balansoar.din cand in cand ii mai striga numele,si ii rostea cuvitne frumoase.ea ii trimiteam fluturi in cale,iar el o rasplatea cu povesti interminabile despre marionete,maturitate si idei despre cum ar trebui sa arate iubirea eterna.ii era atat de frica de relevanta acestor idei,incat le`a indesat intr`un balonas de aur care atarna si acum de inima ei,uitand sa le mai adevereasca.si uite asa,sufletul ei pereche s`a transformat in dezamagire.

al doilea,a intalnit`o la o ceasca de ceai fierbinte,intr`o seara de noiembrie pe o bancuta.ana a citit multe povesti despre servitoarele care duceau cestile de ceai printilor iar acestea dupa prima inghititura,sau poate a treia ceasca de ceai se indragostisera innebuneste de servitoare si le transformasera in printese adevarate,ca si in povesti.asa s`a si intamplat cu printul anei,doar ca nu a observat ca ceaiul a fost prea fierbinte,si iubirea lor s`a ars ca si planta bunicii peste care a turnat ceai cand era mica.asa sufletul ei pereche s`a transformat in durere.

al treilea suflet pereche,care a trecut pe langa ana,a fost o faptura caruia ii atinsesera doar sufletul.ii stia fiecare coltisor al lui,cand avea nevoie il alinta cu vorbe dulci si il alina dorinta cum nu a mai alinat`o pe a nimanui vreodata.ii canta cantece dulci de dragoste invatate de la bunica ,si il invata sa creada in inocenta si destin.insa,sufletul ei pereche,se transforma din ce in ce mai mult in ceata densa,dar iubitoare.asa sufletul pereche al anei a devenit neputinta.

si dupa toata durerea,dezamagirea si neputinta de a trece peste toate asa usor,ana a pornit in cautarea adevaratei iubiri,dar pastrand amintirile intr`ul loc bine pazit si nevazut al sufletului ei.

mahmureala

zici ca a fost o noapte lunga?stiu.

zici ca ne`am imbatat nu?aflu acum.

auzi...?tu cum te`ai trezit?eu nu prea bine...

mi`am deschis un ochi,am vazut ceva pentru o fractiune de secunda, apoi iarasi liniste.ultimul sarut pe care mi l`ai dat pe pleoapa stanga imi sforaia inca acolo,cocotat de genele mele.

am vrut sa o dau jos de acolo dar mana ta inca o tinea stranspe a mea si o tragea,o tragea inapoi in acel loc unde m`ai luat de mana ultima data.am vrut sa injur si am constatat ca pe gura mi`au iesit cuvintele tale,cele pe care mi le`ai spus repetate nopti,zile,dimineti la rand.mi`am bagat capul in perna ca sa ma linistesc,si dintr`o data buzele tale uitate acolo m`au muscat de obraz atat de tare incat nestiind ce o sa scot pe gura am inceput sa injur iarasi cu cuvintele tale dulci.asa ca,le`am luat de limba cu mana stanga pe care inca o aveam libera, si le`am azvarlit de perete unde s`a prefacut in lacrimile pe care le`am varsat pana acum pentru tine inundandu`mi camera.

cand m`am dat jos din pat,m`a luat cu ameteli.dar tu ai fost acolo in spatele meu si m`ai prins.am vrut sa fac un pas,dar m`ai oprit.pe jos era un ciob de amintiri.multumesc ca mi`ai calauzit pasii sa nu ma tai in minciunile tale.

usor usor,am reusit sa ajung pana in bucatarie unde ceasca de cafea fierbea deja numele si amintirea ta,iar tu incercai cu disperare sa te prinzi de varful linguritei,dar eu,ca o scorpie mare ce sunt am turnat zahar peste tine si te`am innecat.

dupa ce mi`am baut cafeaua,am inceput sa ma trezesc realizand ca a trecut si noaptea petrecuta cu tine.am inceput sa injur cu cuvintele mele,sa ma tin de pereti,nu de mana ta daca cumva ametesc,si mi`am luat papucii de casa sa nu cumva sa ma tai iarasi in cioburile de amintiri pe care le`am strans cu grija si le`am aruncat la gunoi.

tie cum ti`a trecut mahmureala asta?usor,stiu!TU,esti un betivan ratat care orice ar bea nu se imbata cu una cu doua.EU,se pare ca va trebui sa ma multumesc de acum doar cu succuri acidulate.

he will be

he will hear my call a mile away.
he will whistle my favourite song,
he can ride a pony backwards.
he can flip pancakes in the air,
he will be marwelously kind,
and his favourite shape will be a star.
and he will have one green eye and one blue.

~practical magic~

scriitoarea de povesti amoroase

desiree era o nedumerita scriitoare de povesti amoroase.avea 17 ani,si cu putina copilarie pe care o avea inca in suflet,resusea sa puna pe foaie tot ceea ce simtea,tot ceea ce vroia ea sa fie si nu reusea.scria despre iubiri neinpartasite,despre dragostea adevarata si iubirea eterna pe care spera din tot sufletul sa le traiasca si ea intr`o zi,cu aceeasi frenzie cu care reusea sa`si faca personajele sa le traiasca.
traia intr`un oras plin de tarfulite contemporane si cocalari haotici,care ii invadau zi de zi mintea si ii sorbeau chiar si ultima speranta ca va reusi sa gaseasca undeva,printre ei ,un adevarat print,care sa`i recite in fiecare dimineata cate una din povestile ei,si sa prinda aceeasi unda a vietii ca si ea.
traia cu atata nedumerire printre acesti oameni,incat nici nu observase ca incepu din ce in ce mai mult sa se asemene cu ei.incepu din ce in ce mai mult sa aiba un suflet fals,sa faca tot ceea ce fac ceilalti si sa se arunce in bratele oricarui cuceritor,doar pentru a fi in rand cu ceilalti.
in fiecare duminica dimineata se trezea din mahmureala ,isi lua carnetelu roz pal plin cu povesti si incepu sa scrie.isi arunca sufletul pe foaie iar aceste se transforma zvarcolinduse in adevaratele ganduri si dorinte ale sale.tot ceea ce scria pe foaie,era opusul faptelor sale.pe foaie asternea sentimente magice,puritate si iubire eterna.dar in schimb,pe plapuma si pe peretii camerei ei erau asternute lucruri cu totul si cu totul diferite.
plapuma varsa lacrimile atator one night stand`uri petrecute chiar sub....sau poate peste ochii lui.peretii sopteau fiecare atingere,fiecare gest facut de un necunoscut,care o rasfata de obicei la lumina pala a veiozei care acum isi acoperea ochii cu mainile,de rusine,rusine de sufletul fetei care simtea si asternea pe hartie cu totul altceva.
trupul ei se distanta din ce in ce mai mult de suflet.amandoua erau acum personaje diferite,parca scoase din lumi diferite.amandoua isi scriau acum povestile proprii,si niciuna nu se baza una pe ideeile celeilalte,chiar daca actionau intr`una si aceeasi desiree.
asa a ajuns desiree sa scrie doua carti.cea a iubirii pacatoase si cea a iubirii pure.tu pe care o vei citi?

daca as stii ca te vei intoarce...

daca as stii ca te vei intoarce....

as dansa in ploaie de fericire si m`as bucura pentru prima data ca m`ai iubit.as zburda singura pe un camp inflorit,in toi de primavara,ti`as culege cele mai pure si nevatamate flori doar ca sa le poti simti mirosul care sa`ti aminteasca de mine.

as citi acea carte plina cu povesti de iubire pe care mi`ai daruit`o atunci,candva,si mi`ai spus ca povestea noastra va fi scrisa pe ultima pagina.scuze.cartea nu a fost citita...povestea nu a fost scrisa.sau poate da.dar intrun fel total tragic.si s`a sters singura de pe acea foaie stiind ca nu va indulci cu nimic zambetul si sufletul cititorului.a gresit.stiu.acum as citi acea poveste de mii de ori ca sa imi dau seama care virgula,care litera lipseste din ea de s`a sfarsit atat de tragic si neasteptat.a pus punct deodata miilor de povesti care trebuiau sa fie spuse despre noi,care trebuiau sa incante sufletul meu acum.

as iubi din nou ochii caprui.de fapt as iubi din nou ochii tai.caci acum vad doar ura si un suflet gol in ei de fiecare data cand trec pe langa tine din greseala.

as invata sa iert.caci pe tine te`am iertat de cele mai multe ori.te`am iertat pentru ca te`am iubit.sincer,ti`am adorat chiar si greselile.iubeam sa te iert,sa te vad cerandu`mi iertare ca un copil nevinovat.adoram sarutul de impacare,gustam din plin stralucirea greselilor tale.

acum as stii cum sa te iubesc.caci atunci eram doar un invatacel pe care nu l`ai putut intelege.nu ai inteles ca am nevoie de libertate ca fluturii de cer.ca soarele de luna.caci nu pot convietui una fara cealalta.asa trebuia sa fim si noi,nedespartiti.

acum incepe sa`mi para rau ca nu ai inteles felul meu de a iubi.
ramai cu bine!

POVESTE FARA SFARSIT

era odata o printesa,care visa la multe si marunte.cel mai mare vis al ei era sa aiba cel mai mare,mai frumos si mai lucios mar din regat.zis si facut.tatal ei,imparatul tuturor lucrurilor vazute si nevazute,i-a plantat in mijlocul curtii cel mai frumos mar din istoria regatului.pe masura ce crestea copacul,printesa crestea si ea odata cu el.deoarece nu ajungea inca la ramurile copacului,ea culegea in fiecare dimineata merele cazute pe jos,batute de vant si de ploaia de vara,dar se plictisea repede de ele si le arunca inapoi pe pamant.erau acre,verzi si zbatacite la fel ca mainile bunicii trecute prin toate greutatile vietii.
a facut in fiecare dimineata acelasi lucru,pana intr`o zi,cand a crescut destul de mare ca sa ajunga la marul ales de ea,marul care a crescut odata cu ea cu anii,cel care era cel mai mare,cel mai grandios si rosu.a muscat din mar,si a simtit ca toata viata ei se schimbase in momentul acela.era exact cum ii placea ei...dulce,rosu si cel mai invidiat de fetele din regat.toata lumea vroia sa muste din marul printesei.
printesa petrecea momente minunate langa marul ei,cand era prafuit iln stergea de praf,cand era frig isi facea compot cald din el,iar cand ii era cald isi racorea trupul cu sucul dulce amar al marului.
iar tu,care imi citesti povestea,si esti nerabdator sa aflii ce sfarsit are,nu te panica.asociaza marul cu iubirea vietii tale,si vei vedea ca povestea marului si al printesei este o poveste fara sfarsit.
aceasta poveste este iubirea eterna.este fiecare defect si perfectiune,fiecare sentiment de adoratie fata de celalalt.este puterea de a trece peste toate,un fel de iubire oarba dar care vede si ocroteste fiecare vulnerabilitate la relele de afara al persoanei iubite.
asta este dragostea adevarata!:)

suspin

e decembrie si e frig.si totusi in sufletul meu e atata caldura.privesc spre geam.vad o perdea de gheata si atat.pentru un minut,apoi dispare facand loc chipului tau. de fapt,eu il ajut sa apara.mi te inchipui si e destul.perdeaua de geata dispare si apare perdeaua chipului tau.privesc si privesti. tu prea rece,eu prea calda.ma chemi si vin.tu dornic sa ma cunosti,eu sa te iubesc.simt ca te grabesti.ajung,intind mana mea calda spre tine...greseala.dispari,am fost prea calda ,tu prea rece... apare din nou perdeaua de gheata.simt ca ne este frig...altceva nimic.

poveste in roz

cateodata ma hotarasc ca de acum incolo imi voi colora povestile doar cu roz deschis.le voi umple de folricele,si le voi pastra in cutii violet,catarate pe vie,unde soarele le zambeste de dimineata pana seara.si uite asa,povestile mele se vor umple de optimism,personajele negative vor disparea,si vor fii niste povesti pline de armonie,bunastare si iubire eterna.

dar,cum cateodata imi mai bate si iarna la usa,si culorile incep sa dispara,asa si creionul meu roz primit de la bunica se ascunde dupa dulap si nu mai vrea sa iasa nici in ruptul capului de acolo,iar eu raman cu domnul gri si domnisoara albastra care imi coloreaza zilele in tonuri reci si nesuferite.

nevoita fiind sa le suport si sa le mai tocesc si lor varfurile ascutite inca de iarna trecuta,incep sa desenez povesti in tonuri reci,dar cu sufletul roz.

iar cand cineva imi citeste povestile albastre,imi dau seama ca zambetul de pe fata lui este mult mai luminos si gingas decat cel destinat pentru povestile coapte din vie si colorate in roz .

si uite asa,mi`am dat seama ca nu conteaza culoarea cu care scrii,ci ceea ce ai scriss....ca marul degeaba e frumos si copt pe dinafara,daca inauntrul ei este deja putrezit si fara viata.degeaba e vie de calitate,daca nu creste pe dealuri insorite,fara soare strugurii tot acrii raman.degeaba e o poveste frumoasa,daca se termina tragic,si ca fara sare mancarea nu are gust.

asa ca,de acum incolo am hotarat ca voi desena cu toate culorile deodata,iar daca ceva nu merge bine,voi cauta mereu acel suflet roz al negrului,pe care sunt convinsa ca il are,doar ramane ferm pe pozitii ca sa isi demonstreze "barbatia" si nonculoarea cu care putine culori se pot mandri.

pentru ca sufletul da culoare ochilor!

vei simti din nou!

si intr`o zi va fi iar la fel!iti vei gasi din nou dragostea...vei fi din nou innabusit de caldura ei,de acel ceva pentru care traiesti,respiri si citesti romane siropoase.
atunci vei vedea din nou,ca exista sentimente si dincolo de fosta,ca soarele rasare cateodata si in asfintit.
vei invata din nou sa pretuiesti clipele,sa sorbi fiecare bucatica din zambetele,sarutarile si soaptele tarzii care te vor face sa tremuri,si sa simti acel tremurici de fiecare data cand ea intra pe usa,cu genunchii uzi de la ploaia de primavara tarzie.
vei crede din nou in sentiment si in fluturi in stomac,dragostea te va invata din nou lucruri elementare de care ai uitat ,cum ar fi sa pretiuiesti fiecare rasarit de soare alaturi de ea,fiecare poezie si fiecare vers ratacit din miile de cantece scrise din dragoste.
si crede`ma...o vei gasi!ea va fii cea care te va inbratisa noaptea tarziu...cea care,incredibil,dimineata te va suna inapoi.
doar ea te va dezbraca de toate minciunile si mastile care iti stau intinse pe fata,doar ea te va cunoast cu adevarat.ea te va invata sa crezi in vise,sa inveti sa le adeveresti si sa inveti ca dincolo de real se ascunde toata bucuria ta!
promit!

real movie

si uite primul film la care am plans si eu cu adevarat. http://www.youtube.com/watch?v=S3G3fILPQAU

dulapul meu

stand si analizand toat lucrurile care au trecut pe langa mine,si pe langa care am trecut fara vointa,am realizat ca viata mea a fost pana acum plina.plina de toate bucuriile marunte ale vietii,si sunt foarte fericita ca am reusit sa le apreciez intr`un mod surprinzator de placut.am reusit sa fac din fiecare zi una plina de zambete si bucurii.
am valorificat fiecare lucru dupa placul meu,fiecare fluture care mi s`a asezat in palma a reusit sa`mi fure un zambet.
am reusit sa`mi creez un univers propriu,poate putin copilaresc,care sustinea toate valorile sincere ,pure si pline de bucurie al sufletului omenesc.in acest univers am invatat sa iubesc florile,sa`i zambesc fiecarei raze de soare care imi alinta fata,sa`i multimesc lui dumnezu tot ce mi`a dat si imi va da de acum incolo,sa iubesc din toata inima si sa uit repede.
in acest univers inca nu si`a putut face loc ura,lacomia si mandria pentru ca pur si simplu am invatat sa traiesc alaturi de ele si sa nu le bag in seama.
de pragul usii mele nu a trecut multa lume.in primul rand ii multumesc lui mama ca exista,si o iubesc pentru ca nu ma pot satura niciodata de povestile ei,si pentru ca la nevoie,poate fi la fel de copilaroasa ca mine,serioasa cand isi spune cuvantul si de incredere in tot ceea ce face.
o iubesc pe Nora pentru ca doar cu ea pot sta la povesti interminabile,pot rade necontenit,si pentru ca a fost singura prietena care m`a ascultat mereu si a fost langa mine.fara aceste doua persoane viata mea ar fi doar o bulina neagra,fara culoare si contur adecvat.
sunt multumina ca am o viata normala si fericita,ca spre deosebire de unii oameni mi`a mai ramas o pata de suflet care stie sa se exprime adecvat,pur si simplu...pentru ca exist!

dorinte

mi`ar placea...as vrea sa dansez cu vantul
sa inpletesc coroane inflorite din flori de gheata.
sa fac balonase impresionante si sa indes toate lucrurile care nu imi sunt de folos,dar totusi respir,cred si simt datorita lor in ele.
sa cred mai mult in lumea care ne inconjoara decat in nevazut,sa stiu ca basmele sunt doar o adunatura de litere, propozitii si fraze nascocite de niste idioti in momntele lor de liniste,care la randul lor vroiau ca si mine,ca ceva din toate astea sa se schimbe in mai bine.
sa fiu rece si nepasatoare,sa pot sa`ti afisez macar pentru o clipa un zambet de"nu`mi pasa".
sa pictez zambete din cenusa din soba bunicii in seara de craciun
sa ma cert cu sufletul meu,si sa ma paraseasca macar pentru o milisecunda,sa fiu singura persoana care a simtit vreodata libertata maxima.pentru ca pe mine meru ma tine pe tusa.face si simte lucruri care nu ar trebui facute si simtite.ma indeamna sa fac chestii de la care as putea sa ma abtin fara existenta vointei si a dorintei.
si char daca nu poate sa ma parasasca,as vrea sa aiba aripi macar.asa as putea sa te am aproape.asa as putea sa spun lucrurilor pe nume,sa ma uit inca odata in ochii tai.
si jur ca nu voi mai putea iubi pana te voi uita intr`o zi.stii?ochii care nu se vad se uita.eu am fost obligara sa nu`i mai vad.dar nu pot fii obligata sa nu`i mai visez.intre timp se va estompa stralucirea lor chiar si in vis...vor deveni din ce in ce mai palizi...si atunci ne vom lua la revedere.
sa vad culorile mai incolo de indigo,si sa simt mai incolo de tine!
si pana atunci...inca sper!