marți, 25 mai 2010

mahmureala


zici ca a fost o noapte lunga?stiu.

zici ca ne`am imbatat nu?aflu acum.

auzi...?tu cum te`ai trezit?eu nu prea bine...

mi`am deschis un ochi,am vazut ceva pentru o fractiune de secunda, apoi iarasi liniste.ultimul sarut pe care mi l`ai dat pe pleoapa stanga imi sforaia inca acolo,cocotat de genele mele.

am vrut sa o dau jos de acolo dar mana ta inca o tinea stranspe a mea si o tragea,o tragea inapoi in acel loc unde m`ai luat de mana ultima data.am vrut sa injur si am constatat ca pe gura mi`au iesit cuvintele tale,cele pe care mi le`ai spus repetate nopti,zile,dimineti la rand.mi`am bagat capul in perna ca sa ma linistesc,si dintr`o data buzele tale uitate acolo m`au muscat de obraz atat de tare incat nestiind ce o sa scot pe gura am inceput sa injur iarasi cu cuvintele tale dulci.asa ca,le`am luat de limba cu mana stanga pe care inca o aveam libera, si le`am azvarlit de perete unde s`a prefacut in lacrimile pe care le`am varsat pana acum pentru tine inundandu`mi camera.

cand m`am dat jos din pat,m`a luat cu ameteli.dar tu ai fost acolo in spatele meu si m`ai prins.am vrut sa fac un pas,dar m`ai oprit.pe jos era un ciob de amintiri.multumesc ca mi`ai calauzit pasii sa nu ma tai in minciunile tale.

usor usor,am reusit sa ajung pana in bucatarie unde ceasca de cafea fierbea deja numele si amintirea ta,iar tu incercai cu disperare sa te prinzi de varful linguritei,dar eu,ca o scorpie mare ce sunt am turnat zahar peste tine si te`am innecat.

dupa ce mi`am baut cafeaua,am inceput sa ma trezesc realizand ca a trecut si noaptea petrecuta cu tine.am inceput sa injur cu cuvintele mele,sa ma tin de pereti,nu de mana ta daca cumva ametesc,si mi`am luat papucii de casa sa nu cumva sa ma tai iarasi in cioburile de amintiri pe care le`am strans cu grija si le`am aruncat la gunoi.

tie cum ti`a trecut mahmureala asta?usor,stiu!TU,esti un betivan ratat care orice ar bea nu se imbata cu una cu doua.EU,se pare ca va trebui sa ma multumesc de acum doar cu succuri acidulate.