miercuri, 23 septembrie 2009

dulapul meu

stand si analizand toat lucrurile care au trecut pe langa mine,si pe langa care am trecut fara vointa,am realizat ca viata mea a fost pana acum plina.plina de toate bucuriile marunte ale vietii,si sunt foarte fericita ca am reusit sa le apreciez intr`un mod surprinzator de placut.am reusit sa fac din fiecare zi una plina de zambete si bucurii.
am valorificat fiecare lucru dupa placul meu,fiecare fluture care mi s`a asezat in palma a reusit sa`mi fure un zambet.
am reusit sa`mi creez un univers propriu,poate putin copilaresc,care sustinea toate valorile sincere ,pure si pline de bucurie al sufletului omenesc.in acest univers am invatat sa iubesc florile,sa`i zambesc fiecarei raze de soare care imi alinta fata,sa`i multimesc lui dumnezu tot ce mi`a dat si imi va da de acum incolo,sa iubesc din toata inima si sa uit repede.
in acest univers inca nu si`a putut face loc ura,lacomia si mandria pentru ca pur si simplu am invatat sa traiesc alaturi de ele si sa nu le bag in seama.
de pragul usii mele nu a trecut multa lume.in primul rand ii multumesc lui mama ca exista,si o iubesc pentru ca nu ma pot satura niciodata de povestile ei,si pentru ca la nevoie,poate fi la fel de copilaroasa ca mine,serioasa cand isi spune cuvantul si de incredere in tot ceea ce face.
o iubesc pe Nora pentru ca doar cu ea pot sta la povesti interminabile,pot rade necontenit,si pentru ca a fost singura prietena care m`a ascultat mereu si a fost langa mine.fara aceste doua persoane viata mea ar fi doar o bulina neagra,fara culoare si contur adecvat.
sunt multumina ca am o viata normala si fericita,ca spre deosebire de unii oameni mi`a mai ramas o pata de suflet care stie sa se exprime adecvat,pur si simplu...pentru ca exist!

duminică, 20 septembrie 2009

dorinte


mi`ar placea...as vrea sa dansez cu vantul
sa inpletesc coroane inflorite din flori de gheata.
sa fac balonase impresionante si sa indes toate lucrurile care nu imi sunt de folos,dar totusi respir,cred si simt datorita lor in ele.
sa cred mai mult in lumea care ne inconjoara decat in nevazut,sa stiu ca basmele sunt doar o adunatura de litere, propozitii si fraze nascocite de niste idioti in momntele lor de liniste,care la randul lor vroiau ca si mine,ca ceva din toate astea sa se schimbe in mai bine.
sa fiu rece si nepasatoare,sa pot sa`ti afisez macar pentru o clipa un zambet de"nu`mi pasa".
sa pictez zambete din cenusa din soba bunicii in seara de craciun
sa ma cert cu sufletul meu,si sa ma paraseasca macar pentru o milisecunda,sa fiu singura persoana care a simtit vreodata libertata maxima.pentru ca pe mine meru ma tine pe tusa.face si simte lucruri care nu ar trebui facute si simtite.ma indeamna sa fac chestii de la care as putea sa ma abtin fara existenta vointei si a dorintei.
si char daca nu poate sa ma parasasca,as vrea sa aiba aripi macar.asa as putea sa te am aproape.asa as putea sa spun lucrurilor pe nume,sa ma uit inca odata in ochii tai.
si jur ca nu voi mai putea iubi pana te voi uita intr`o zi.stii?ochii care nu se vad se uita.eu am fost obligara sa nu`i mai vad.dar nu pot fii obligata sa nu`i mai visez.intre timp se va estompa stralucirea lor chiar si in vis...vor deveni din ce in ce mai palizi...si atunci ne vom lua la revedere.
sa vad culorile mai incolo de indigo,si sa simt mai incolo de tine!
si pana atunci...inca sper!

marți, 15 septembrie 2009

ne ducem de rapa

aham....ieri a fost a 10`a zi din primele zile ale mele de scoala.si ce sa zic...nimic iesit din comun:directorul si`a tinut "speech"`ul pe care deja l`am memorat de anu trecut(cand a fost acelasi)...comandantul politiei a venit sa ne avertizeze ca stie totul despre prostitutia in scoli(ce ne subestimeaza oamenii astia)nu ca m`ar deranja,dar toate fetele de care am aflat ca se ocupa de prostitutie au abandonat scoala inainte sa afle cineva ceva,si preferabil prima data au disparud deacasa vreo doua saptamani ca sa isi faca o intrare memorabila in acest job ,si sa aflam toti deodata ca fata mamii a fost vazuta in gara,coborandu`se din trenul dinspre timisoara....si tot acolo a ramas.
ca de obicei,terasele fast`food-urile si stiu si eu mai ce localuri au fost mai pline de elevi decat scoala,scolile generale mai pline de neamuri deale copiilor decat de elevi, iar floraresele si`au umplut buzunarele de bani cat pentru un an.
si...in timpul in care trebuia sa fi la scoala(ca pana la 12 era programu domnului director),am gasit cu colegele o placintarie unde inca se vindea placinta ca la mama acasa cu 1 leu,am asistat la tampeniile scoase pe gura de niste induvizi in haine mov"o placinta la punga va rog"damn,mai bine si`ar trage punga in cap decat pe saraca placinta...cu ce e ea vinovata?....si am stat cu un jandarm la masa in fata caruia baietii din clasa fumau si beau bere fara taine in timp ce domnu ne explica constiincios "cum sta treaba"si cum se poate lua mai multa spaga in ziua de azi.
mda...asa ar trebui sa arate prima zi de scoala?

joi, 10 septembrie 2009

te intreb.stii?

cu ce bani se plateste fericirea?
cine a inventat lacrimile?de ce au o soarta atat de nefericita de a curge pe culmi nebanuite,si totusi in jos,sa se evapore in dorinte si sentimente care se fac praf odata ce se contopesc cu
neputinta umana?
cine imi spune cand e prea tarziu?cand sa incetez sa mai cred?sa caut cu desavarsire perfectiunea omeneasca pentru mine.ochii perfecti,care sa nu ma minta niciodata.cand sa cred ca dincolo de "material" si "trup" nu mai exista nimic?cand sa pun stiloul jos,cand sa spun nu?de unde sa stiu cand sa ma opresc?cand sa o iau de la capat?unde e capatul?cand sa nu mai cred in minuni?sa sper si sa eman fericire pentru ca am atatea vise,care vreau sa devina realitate,pentru ca inca cred in puterea rasaritului,in sarutul noptii si in adierea vantului.cand sa nu te mai visez?
oare la ce se gandeste cu adevarat o stea cazatoare cand cade?care e misiunea ei?imi va spune vreodata cineva povestea unei stele?cati ochi are o stea?ce vede cu ei?oare poate sa vada continutul unui suras,al unei lacrimi sau al durerii sufletesti?cand ma va invata si pe mine sa stralucesc ca si ea?sa zambesc tuturor care ma privesc,sa invat sa fiu steaua tuturor,sa le dau sperante si credibilitate tuturor povestilor spuse si inca nespuse despre mine,sa fac ca aura mea sa straluceasca a iubire si dorinta,a sarut si finete,chiar daca e o simpa sfera de hidrogen.
de ce?

miercuri, 9 septembrie 2009

despre gustul amar

de ce sa pun eu suflet daca tu nu o faci?cum naiba sa ma gandesc la tine,daca tie nuti pasa?
m`am decis...nu voi mai pune zahar in ceai doar de dragul de a pune.doar ca sa mai indulcesc lucrurile putin.pentru ca zaharul e doar un drog il presari in ceai,se topeste si totul incepe sa radieze in jurul lui.dar oare de ce urmatorul ceai e tot atat de amar?
amarul e ceva placut.mie imi place.nu vreau sa amestec gusturile.daca e amar sa fie amar,nu il maschez cu dulce.nu are sens.pentru ca cateodata trandafirul roz pal sau cel galben prafuit e mult mai frumos decat rosul aprins.
pentru tine rasaritul soarelui nu e frumos?stiu...tie iti place doar soarele arzator si cerul albastru azur.
eu,nu voi fi niciodata raza de soare.doar apus palid,si nu voi fi nici floare de pus in vaza,doar presata,ca amintire in adancul sufletului tau.

duminică, 6 septembrie 2009

doare?

afla,ca amintirea mea vreau sa te doara,sa te usture,pentru ca nu am putut sa fiu adevar pur.vreau sa stii:nu vei putea vedea trandafiri de un rosu arzator,fara sa iti amintesti de mine,pentru ca m`ai lasat sa plec nesarutata.
pentru ca o sa te doara tot ce nu tiam dat,o sa doara toate cuvintele care au ramas nespuse.nu vei putea vedea marea,si razele aurii ale soarelui ce nu vor reflecta ochii si surasul meu.si degeaba iti inchizi ochii sa nu vada,pentru ca m`am tatuat pe inima ta.
fiecare rasarit,fiecare apus,lacrima,dorinta,sarutul,visul de azi noapte,fiecare mana de femeie pe fiecare umar de barbat,si prietena ta pe care o iei in brate.
pentru ca niciodata nu am fost purul adevar,peste tot,mereu,voi fii eu!

marți, 1 septembrie 2009

cugetare

cu ochii inchisi fugim catre culmi.
si inima mereu aspira catre minuni...

tu,
cine esti plictisit de realitate,
strange strans perlele alunecoase ale viselor,
si croieste`ti din ele
asternuturi inflorite pentru sufletul tau ...
ca sa`i fie bine!