stand si analizand toat lucrurile care au trecut pe langa mine,si pe langa care am trecut fara vointa,am realizat ca viata mea a fost pana acum plina.plina de toate bucuriile marunte ale vietii,si sunt foarte fericita ca am reusit sa le apreciez intr`un mod surprinzator de placut.am reusit sa fac din fiecare zi una plina de zambete si bucurii.
am valorificat fiecare lucru dupa placul meu,fiecare fluture care mi s`a asezat in palma a reusit sa`mi fure un zambet.
am reusit sa`mi creez un univers propriu,poate putin copilaresc,care sustinea toate valorile sincere ,pure si pline de bucurie al sufletului omenesc.in acest univers am invatat sa iubesc florile,sa`i zambesc fiecarei raze de soare care imi alinta fata,sa`i multimesc lui dumnezu tot ce mi`a dat si imi va da de acum incolo,sa iubesc din toata inima si sa uit repede.
in acest univers inca nu si`a putut face loc ura,lacomia si mandria pentru ca pur si simplu am invatat sa traiesc alaturi de ele si sa nu le bag in seama.
de pragul usii mele nu a trecut multa lume.in primul rand ii multumesc lui mama ca exista,si o iubesc pentru ca nu ma pot satura niciodata de povestile ei,si pentru ca la nevoie,poate fi la fel de copilaroasa ca mine,serioasa cand isi spune cuvantul si de incredere in tot ceea ce face.
o iubesc pe Nora pentru ca doar cu ea pot sta la povesti interminabile,pot rade necontenit,si pentru ca a fost singura prietena care m`a ascultat mereu si a fost langa mine.fara aceste doua persoane viata mea ar fi doar o bulina neagra,fara culoare si contur adecvat.
sunt multumina ca am o viata normala si fericita,ca spre deosebire de unii oameni mi`a mai ramas o pata de suflet care stie sa se exprime adecvat,pur si simplu...pentru ca exist!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu