joi, 10 septembrie 2009

te intreb.stii?

cu ce bani se plateste fericirea?
cine a inventat lacrimile?de ce au o soarta atat de nefericita de a curge pe culmi nebanuite,si totusi in jos,sa se evapore in dorinte si sentimente care se fac praf odata ce se contopesc cu
neputinta umana?
cine imi spune cand e prea tarziu?cand sa incetez sa mai cred?sa caut cu desavarsire perfectiunea omeneasca pentru mine.ochii perfecti,care sa nu ma minta niciodata.cand sa cred ca dincolo de "material" si "trup" nu mai exista nimic?cand sa pun stiloul jos,cand sa spun nu?de unde sa stiu cand sa ma opresc?cand sa o iau de la capat?unde e capatul?cand sa nu mai cred in minuni?sa sper si sa eman fericire pentru ca am atatea vise,care vreau sa devina realitate,pentru ca inca cred in puterea rasaritului,in sarutul noptii si in adierea vantului.cand sa nu te mai visez?
oare la ce se gandeste cu adevarat o stea cazatoare cand cade?care e misiunea ei?imi va spune vreodata cineva povestea unei stele?cati ochi are o stea?ce vede cu ei?oare poate sa vada continutul unui suras,al unei lacrimi sau al durerii sufletesti?cand ma va invata si pe mine sa stralucesc ca si ea?sa zambesc tuturor care ma privesc,sa invat sa fiu steaua tuturor,sa le dau sperante si credibilitate tuturor povestilor spuse si inca nespuse despre mine,sa fac ca aura mea sa straluceasca a iubire si dorinta,a sarut si finete,chiar daca e o simpa sfera de hidrogen.
de ce?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu