gata.am petrecut prea mult timp,cu banala matematica,noi doi,in camera,stergand unul lacrimile celuilalt.nu am inteles-o.de fapt,nu o inteleg nici acum.doar oamenilor primitivi poate sa le placa.este atat de rece,nepasatoare,te invarte in fel si fel de capcane de ale ei,doar ca sa aflii la sfarsit ca ai ajuns la un minunat rezultat de zero.
si nu intelege....nu intelege ca, cateodata,unu si cu unu nu mai vor sa faca doi.asa ca,o parasesc.poate sa se innece in propria nefericire.poate isi va da seama si ea odata,ca unele lucruri chiar nu poati sa le calculezi,sa le stii inainte.
daca ma gandesc mai bine,singurul lucru bun din matematica a fost infinitul.si acela,cu pluss.cred ca asa isi exprima ea fericirea,extazul,cand doua nenorocite de parabole se intalnesc una cu cealalta,si se intersecteaza fericiti pana la adanci batraneti.Cat despre amaratul de minus infinit ...ce sa spun....poate semnifica tragica soarta a liniilor colineare,care alearga,orbi,unul ,aproape de celalalt si totusi prea departe ca sa se intalneasca vreodata.
eu vreau zambet,inima,si viata.dragoste de fapt.daca ma gandesc mai bine,pe tine te vreau.
dar inainte de asta,vreau doua vieti,ca sa ti-o pot da tie,pe una,in totalitate.
intr-una dintre vieti,as fi libera.asi iubi ochi,buze zambete,libertate.as rade de toate.as calca sentimentele in picioare,m-as iubi numai pe mine,si evadarea mea.
dar,in cealalta,as fii a ta.asa ,sincera,devotata,pura si intelegatoare cum ai vrea sa ma vezi mereu.in aceasta viata,diminetile,langa tine m-as trezi,iar noaptea nu ar mai trebui sa imi spui sa stau.pentru ca as fii acolo,oricat,oriunde,iubind,sarutand,devorand tot ceea ce tine de noi.
dar,zau asa,noi nu putem trai unul fara celalalt,pentru ca atunci cand suntem impreuna,gustam din libertatea maxima.dar nici unul langa celalalt nu ne-ar fii bine.pentru ca libertatea ta ar incatusa-o pe a mea.
haide,asa,de dragul de a nu ajunge si noi la un trist rezultat de zero,sa incercam sa schimbam ceva.
promit sa fiu eu....promiti sa fii tu?
