POVESTE FARA SFARSIT

era odata o printesa,care visa la multe si marunte.cel mai mare vis al ei era sa aiba cel mai mare,mai frumos si mai lucios mar din regat.zis si facut.tatal ei,imparatul tuturor lucrurilor vazute si nevazute,i-a plantat in mijlocul curtii cel mai frumos mar din istoria regatului.pe masura ce crestea copacul,printesa crestea si ea odata cu el.deoarece nu ajungea inca la ramurile copacului,ea culegea in fiecare dimineata merele cazute pe jos,batute de vant si de ploaia de vara,dar se plictisea repede de ele si le arunca inapoi pe pamant.erau acre,verzi si zbatacite la fel ca mainile bunicii trecute prin toate greutatile vietii.
a facut in fiecare dimineata acelasi lucru,pana intr`o zi,cand a crescut destul de mare ca sa ajunga la marul ales de ea,marul care a crescut odata cu ea cu anii,cel care era cel mai mare,cel mai grandios si rosu.a muscat din mar,si a simtit ca toata viata ei se schimbase in momentul acela.era exact cum ii placea ei...dulce,rosu si cel mai invidiat de fetele din regat.toata lumea vroia sa muste din marul printesei.
printesa petrecea momente minunate langa marul ei,cand era prafuit iln stergea de praf,cand era frig isi facea compot cald din el,iar cand ii era cald isi racorea trupul cu sucul dulce amar al marului.
iar tu,care imi citesti povestea,si esti nerabdator sa aflii ce sfarsit are,nu te panica.asociaza marul cu iubirea vietii tale,si vei vedea ca povestea marului si al printesei este o poveste fara sfarsit.
aceasta poveste este iubirea eterna.este fiecare defect si perfectiune,fiecare sentiment de adoratie fata de celalalt.este puterea de a trece peste toate,un fel de iubire oarba dar care vede si ocroteste fiecare vulnerabilitate la relele de afara al persoanei iubite.
asta este dragostea adevarata!:)