daffodils by william wordsword

I wandered lonely as a cloud
That floats on high o'er vales and hills,

When all at once I saw a crowd,

A host, of golden daffodils;
Beside the lake, beneath the trees,
Fluttering and dancing in the breeze.

Continuous as the stars that shine
And twinkle on the milky way,
They stretched in never-ending line
Along the margin of a bay:
Ten thousand saw I at a glance,
Tossing their heads in sprightly dance.

The waves beside them danced; but they
Out-did the sparkling waves in glee:
A poet could not but be gay,
In such a jocund company:
I gazed--and gazed--but little thought
What wealth the show to me had brought:

For oft, when on my couch I lie
In vacant or in pensive mood,
They flash upon that inward eye
Which is the bliss of solitude;
And then my heart with pleasure fills,
And dances with the daffodils.

where is my rose?

fiind vorba despre raiul meu....am uitat sa iti spun.ai uitat ceva la mine.
ai venit,ai deschis usa cu o cheie falsa pe care dupa aceea ai aruncat`o intr`un put ca sa nu se afle ca esti un impostor,si la intrare in raiul meu ai plantat un trandafir.

a inflorit el cat a inflorit,cu flori mari si de un rosu stralucitor.

si vreau sa iti spun ca am avut grija de ele.stateam zi si noapte furis ca nu cumva cineva sa imi fure vreo floare.le stergeam de praf,le adunam parfumul in sticlute mici din diamant ca sa il pot simti si la iarna.

si uite asa,am petrecut o vara intreaga alaturi de trandafirii tai.a fost minunat.
insa,cum nici o minune nu dureaza o vesnicie,a venit iarna iar trandafirii au disparut rand pe rand,lasandu`ma pe mine cu inima goala si cu cateva sticlute de parfum de trandafir, care s`au spart,deoarece raiul meu s`a zguduit atat de tare de dorul tau incat a facut una cu pamantul camaruta in care le pastram.

zile intregi am stat pe ganduri,mirosind pamantul care inca pastra aroma trandafirilor tai.

puteam sa astept sa vina primavara,sa infloreasca din nou...insa asteptarea m`a durut prea tare.

asa ca,cu mult curaj si ambitie,am decis sa plec la targ sa imi cumpar alt trandafir.

IAR ACUM,MA PLIMB NEHOTARATA PRINTRE TARABE!

cine sunt?

de fiecare data cand ma pun la culcare un intreg univers se deschide si se autoanalizeaza in fata mea.amintirile zboara,imi fac cu ochiul,clipele de de neuitat isi sterg praful de pe umeri...pentru ca nu au fost rasfoite de mult...
in fiecare seara,inainte sa adorm creierul meu prinde o alta unda.cea al dorintelor libere,a vrutelor si nevrutelor nespuse si a parerilor neinpartite.si ma gandesc cateodata...ce ma face sa fiu ceea ce sunt acum.?poate parul dragut coafat,impletit intr`o parte sau lasat cateodata pe mana vantului care il mangaie usor.poate pielea dulce,mereu ingrijita si frumos mirositoare,gambele fine si umerii de domnisoara.
dar,imi dau seama ca toate aceste lucruri sunt doar poarta inflorita si vopsita frumos in alb inpecabil care duce catre raiul din mine.pentru ca,ceea ce sunt eu,este inauntru,dupa poarta.
ca la orice poarta,exista si o cheie ascunsa pe undeva.deocamdata nu stiu cine o poseda.nu stiu exact cine ma poate rasfoi fila cu fila,cine imi poate intoare interiorul pe dos si sa scoata tot ce am mai bun din mine.sau pur si simplu,cine are curajul sa imi arate un plan complet "al meu".sau poate un dictionar expliativ al propriei persoane.si...ma gandes ca daca as avea un plan...ar trebui sa posed si un plan de evacuare,pentru cei care "sunt prea mult" ,"prea colorata" sau poate "prea dificila"!
dar....din moment ce toate aceste lucruri sunt doar planuri de viitor,oamenii care se aproprie de poarta raiului meu sunt doar ei care indraznesc sa se uite pe gaura cheii.
si uite asa ,fiecare vede o alta particica din mine,ma interpreteaza gresit si imi spulbera toate sperantele de a`mi arata propria persoana in fata lor.

as vrea ca ceva din toate astea sa se schimbe....