de fiecare data cand ma pun la culcare un intreg univers se deschide si se autoanalizeaza in fata mea.amintirile zboara,imi fac cu ochiul,clipele de de neuitat isi sterg praful de pe umeri...pentru ca nu au fost rasfoite de mult...
in fiecare seara,inainte sa adorm creierul meu prinde o alta unda.cea al dorintelor libere,a vrutelor si nevrutelor nespuse si a parerilor neinpartite.si ma gandesc cateodata...ce ma face sa fiu ceea ce sunt acum.?poate parul dragut coafat,impletit intr`o parte sau lasat cateodata pe mana vantului care il mangaie usor.poate pielea dulce,mereu ingrijita si frumos mirositoare,gambele fine si umerii de domnisoara.
dar,imi dau seama ca toate aceste lucruri sunt doar poarta inflorita si vopsita frumos in alb inpecabil care duce catre raiul din mine.pentru ca,ceea ce sunt eu,este inauntru,dupa poarta.
ca la orice poarta,exista si o cheie ascunsa pe undeva.deocamdata nu stiu cine o poseda.nu stiu exact cine ma poate rasfoi fila cu fila,cine imi poate intoare interiorul pe dos si sa scoata tot ce am mai bun din mine.sau pur si simplu,cine are curajul sa imi arate un plan complet "al meu".sau poate un dictionar expliativ al propriei persoane.si...ma gandes ca daca as avea un plan...ar trebui sa posed si un plan de evacuare,pentru cei care "sunt prea mult" ,"prea colorata" sau poate "prea dificila"!
dar....din moment ce toate aceste lucruri sunt doar planuri de viitor,oamenii care se aproprie de poarta raiului meu sunt doar ei care indraznesc sa se uite pe gaura cheii.
si uite asa ,fiecare vede o alta particica din mine,ma interpreteaza gresit si imi spulbera toate sperantele de a`mi arata propria persoana in fata lor.
as vrea ca ceva din toate astea sa se schimbe....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu