adio!

Ai murit?mai traiesti?mi`e tot una.oricum,nu inteleg.vantul ti`a suflat fiinta si numele de pe pervazul meu.sau poate a fost destinul,care le`a sters ca pe niste manuscrise...mi`ai fost prieten?mi`e tot una!dumnezeu cu tine.
cateodata,iti mai zaresc chipul gingas in dimineltile incetosate de toamna.speranta e ieftina,credinta costa.ca traiesti,sper,dar nu pot sa cred.si cand vantul in geam imi bate,cu ochii obositi parca-parca observ,tu ma privesti dupa geam.
tu imi rostesti numele in fosnetul frunzelor care cad,parca tu umblii in bruma de toamna tarzie,scumpule.iti mai vad din cand in cand umbra fugind peste gradinile obosite de vara.
dar...vezi si tu cerul e din ce in ce mai gri,si nu iti zaresc in el acei ochi albastrii intrebatori.

ai murit?traiesti?cine stie...poate e mai bine asa.am fost prieteni?mi`e tot una.dumnezeu cu tine!

prince charming?

cateodata ma gandesccine m`a pus aici in lumea asta.as fi vrut sa ma parasuteze mai in spate.undeva peacolo,in lumea printeselor.
Acolo,unde romantismul nu piere niciodata...si baietii mai pot lega cateva cuvinte ca sa iti faca o declaratie de dragoste cat de cat...impresionanta.
mi`ar fi placut sa am propriul unicorn...sa ma invete ce e onestitatea.sa ma invete,ca fetele cateodata ar mai trebui sa planga,si cum sa imi ingrijesc parul ca sa imi ajunga pana la genunchi.ca e frumos sa fii feminina,misterioasa si putin neajutorata.sa ma invete sa fiu o printesa.sa fiu sincera,corecta si manierata.acum pentru ce toate astea?cand baietii cauta doar acel tip de fata,care e buna rau,mai ales la corp si in pat.atat.nu conteaza daca nu stie sa lege doua cuvinte una de alta,pentru ce foloseste?
atunci,mi`as fi asteptat cu desavarsire printul.acum merg pe principiul:daca tu ai hotarat sa nu treci mai incolo de aparenta fizica,si eu am hotarat sa nu trec mai incolo de portofel!acum nu are rost sa te indragostesti de el...pentru ca nu e print.e doar un fals.acum te iubesc apare din ce in ce mai des,o rosteste fiecare individ pe care nici nu il cunosti bine cu atata sinceritate,incat iti vine greu sa nu il crezi.apare pe ecranul telefonului,sau pe fereastra de la messenger.gasesti acest cuvant la fiecare colt de strada plangand.plangand ca si`a pierdut valoarea.

daca voi asa jucati,eu joc cu cartile voastre!dar nu voi uita niciodata ce e in inima mea!

Valuri

ma intreb cateodata...ai putea muri de dorul meu?ce ai face pentru mine?teai transforma in mare,sa imi prinzi lacrima pe care o vars odata pe an in ea,si sa mi`o inapoiezi?te`ai face pescarus sa imi duci fiecare dorinta,pe aripile tale pana la vant,sa mi le poarte in lung si in lat in lume,pana isi gasesc sufletul pereche?ce ai face pentru mine?mi`ar placea sa te vad pe tine.nu fata ta.sa vad tot ceea ce gandesti.ti`as fura sentimentele,si le`as trimite pe mare.sa se ascunda fiecare in cate o scoica.si atunci,cand nu o sa mai fiu langa tine,tu de dor sa deschizi acele scoici.si sa te doara.
mi`ar placea sa fii marea insati.sa ma scald in tine ziua,iar noaptea sa ma inbratisezi cu valurile tale,si sa iti ascult surasul.se spune ca daca asculti intr`o scoica,se aude marea in ea.eu degeaba ascult.nu te mai aud.si mi`e dor.mi`e dor de acel zambet,proiectat pe furis doar pentru mine.mi`e dor de clipele minunate in care uitam de noi pe malul marii.acum vad ca ai uitat de tot.si totusi...daca iti vei aminti de mine,deschide o scoica pe malul marii...si asculta`i surasul!

imperfectele

ele sunt.sunt cele care nu se trezesc dimineata cu cel mai aranjat par.ele nu mananca cu furculita si cutitul doar in fata a 20 de oameni sau mai multi.beau laptele din cutie si savuteaza fiecare bucatica de zahar cub care normal trebuia sa fie pus in ceai.nu arata mereu ca proaspat coapte,nu le vezi mereu machiate.cand li se termina fondul de ten,nu isi cumpara altul din lipsa de bani.nici pentru ca "lumea ar trebui sa imi vada adevarata fata macar pentru o saptamana" cum afirma ele,ci doar din lene de a comanda sau a merge pana la cel mai apropiat supermarket.ele pot iesi la o plimbare chiar si cand ploua,vremea rea nu le strica niciodata buna dispozitie.ies din casa,nestiind unde se indreapta,dar totusi ajung mereu la destinatie,si isi rezolva problemele in cel mai surprinzator mod posibil.de fiecare datat isi savureaza cafeaua seara,doar pentru ca au uitat de ea dimineata,si dorm surprinzator de bine dupa ea.
ele nu asculta gura lumii.nu le place un lucru doar pentru ca le place si celorlalti,nu poarta ceva doar pentru ca poarta si ceilalti.chiar daca e vara,manusile le stau mereu pregatite pe cel mai accesibil raft al cuierului,dar costumul de baie e cel mai greu de gasit atunci cand au nevoie de el,si de obicei i gasesc dupa ore`n sir de cautari aruncat dupa dulap.
afirma mereu ca "dezordinea mea perfecta e cea mai tare",camera lor niciodata nu ajunge sa fie pusa la punct la venirea vreounui musafir,dar cateodata le vine chefu de curatenie,chiar daca nimeni nu va vedea rodul munci lor,si o fac cu atare de perfecta.

acum spune`mi...de ce vrei pe cineva perfect,daca cu mici imperfectiuni ajungi la cea mai minunata perfectiune?

eu sunt!

lacrima care iti curge pe obraz,eu sunt.eu sunt rasaritul de soare,pe care il admiri atat de mult.priveste atent!fiecrare floare pe care o primesti de la alta te priveste cu ochii mei.eu sunt acea stea curioasa,care noaptea iti face cu ochiul,si te lumineaza bland.cand te gandesti la alta,de fapt ma vezi pe mine.soarele iti zambeste cu fata mea.eu sunt sarutul,visul de azi noapte.ma recunosti?sunt buburuza caruia ii numeri bulinele cand te plictisesti,iar dupa aceea ii dai drumul ca si cum nu ti`ar mai fi de folos.nici macar nu ii multumesti ca te`a inveselit.asa esti tu.
mai vii din cand in cand acasa,eu sunt amintirea de la acea banca.eu sunt lumina lunii care te conduce acasa in bratele ei.eu am grija de voi.eu sunt cheia catre inima ta,care atarna la gatul ei.de ce nu o foloseste?

de ce ai plecat?

Amurg

Cu cat se inserase mai mult,peste orasul incetosat de fumul din fabricile de la periferie,pentru noi,cu atat incepea sa se lumineze mai tare.ochii iti straluceau,ca lumina lunii proaspat aparuta pe cer...doamne,cat de multe secrete ascundeau acei ochi.nu le cunosteam deloc surasul...nu stiam ce se va intampla daca nu`mi voi mai putea lua privirea de pe ei.nu stiam cat ma vor veghea noapte de noapte,ma temeam ca daca vor pleca de langa mine,nu voi mai avea pe nimeni sa`mi lumineze calea.dar,cum fara sacrificiu nu se poate realiza nimic,am hotarat sa plec alaturi de ei in cautarea pietrei filosofale.am hotarat sa ne impartim toate gandurile,sentimentele si trairile in doua.vroiam sa fim unul si acelasi.sa ne daruim sperante,cuvinte dulci,si mai ales iubire unul celuilalt.vroiai sa colorezi lumea in aur.vroiai sa fie totul perfect.iti amintesti?vroiai sa suflii in aur cuvintele,sentimentele,si aerul prin care pluteam.vroiai sa creezi o lume perfecta,doar a noastra.
traversam clipele,asemenea campurilor pline de flori,pe care obisnuiam sa zburdam necontenit vara.timpul si`a luat coroana de pe capul nostru.a ascuns`o bine...mai tii minte?nu ai mai gasit`o.si atunci am pierdut notiunea timpului.

iti mai cunosti sufletul de atunci,tu,iubire?

"nichita stanescu-cu o usoara nostalgie"

too litle,too late!

statea in fata ei.era minunat.avea ochii negrii ca mijlocul noptii.nu avea de unde sa stie ce va urma.nu avea sa stie ca fata langa care a petrecut atatea clipe minunate il va parasi in curand.ochii ii straluceau,se observa lumina lunii in ei,la un moment dat ea isi observa fata,undeva peacolo,intr`un coltisor mai indepartat al ochilor lui...ascundeau atat de multe lucruri interesante,incat intr`o cipa de neatentie, a simtit un gol intens in stomac,. fata a disparut.
un vant imens a infascat`o,nu mai vazuse nimik.dupa cateva clipe de mahmureala,si`a revenit.

insa,spre uimirea ei,se afla intr`o lume cu totul alta.era ceva de nedescris.in jurul ei,era plin de balonase.intr`o clipa de neatentie,a spart unul dintre acestea.si intr`o clipita,balonasul s`a transformat in ganduri:

"nu stiam pana acum cum sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.poate am fost prea timid...sau prea curajos.iarta`ma pentru ziua de azi.iarta`ma!ti`am adus acele bomboane,cu menta.stiu ca in copilarie iti placeau foarte mult.poate nici sarutul de noapte buna nu a fost pe placul tau.incerc sa nu mai am defecte in fata ta...crede`ma!ma straduiesc!"

fata era foarte bulversata.din curiozitate,a mai pocnit un balonas.

"este viata mea.este perfecta.tot ceea ce mi`am dorit vreotata.zambetul ei...sarutul ei dulce ca mierea.doamne,cum ai putut aduce pe pamant o fiinta atat de minunata?cum de a ajuns la mine?Multumesc!"

si inca unul...

"pe zi ce trece simt ca o iubesc din ce in ce mai mult.este minunea mea pe acest pamant.este muza care ma inspira.tot ceea ce mi`as fi dorit,tot ceea ce am visat vreodata."

"acesta va fi ultimul"isi spusese ea cu lacrimi in ochi,fiind gata sa se intoarca langa el.

"zburdam cu ea in lanul de porumb al vecinului.el zbiera dupa noi...dar nimeni nu l`a bagat in seama.am fost martori,amandoi la acea cadere de stele din august sub copacul din fata casei ei,am impartit mii si mi de momente,bune si rele impreuna.acum spune`mi doamne...de ce va trebui sa plec de langa ea?"

fata a izbucnit in lacrimi...plangea...cum nu a mai plans vreodata.o lacrima de`al ei a cazut pe un balonas,care s`a spart indata:

" Adio!


cand vei citi aceasta scrisoare,eu voi fi deja ingropat,sub mormanul de pamant din cimitir,care va avea de acum incolo grija de mine.nu te teme!voi fi in maini bune.un singur lucru vreau sa stii:
ai fost prima mea iubire...nu am mai simtit pentru nimeni ceva atat de intens si de magic.ai facut din mine tot ceea ce ti`ai dorit.sper doar,ca nu ai incercat sa ma folosesti in tot acel timp in care am fost impreuna.mai stii cand ne`am intalnit?eu tineam cutia de bomboane mentolate in mana,si tu plangeai.din cauza lui.blesteatul.sper ca dupa mine nu o sa plangi atat.te cunosc...nu esti capapila de atatea sentimente ca si mine.lacrimile tale,au fost bine instruite,si nu si lasa abandonate doar asa,la voia sortii.fii dura si acum,cand ma vei pierde definitiv.fii asa cum te`am cunoscut.nu lasa durerea sa te doboare,asa cum m`a doborat leucemia pe mine!cuvinte de de dragoste nu iti voi mai scrie.stiu ca ma vei certa pentru asta.oriunde as fi.stiu ca tu,acum nu mai simti nimic pentru mine.acum nu`mi ramane decat sa imi iau adio...cu multa dragoste,

al tau,pentru totdeauna!"

fata a cazut la pamant ca si inpuscata.nu isi venea sa creada ochilor.nu ii venea sa creada,ca baiatul cu care si`a petrecut o mare patre din viata avea o parere atat de proasta despre ea.ea il iubea.il iubea nespus de mult.acum,dupa cele intamplate nici nu avea de gand sa il lase macar!tot ce isi dorea era sa fie iar in bratele lui,sa ii spuna cat de mult il iubeste cu adevarat.sa ii spuna tot ceea ce nu a apucat sa ii spuna pana acum.sa fie sinccera cu el,si sa nu se mai ascunda sub cortina de fata dura pe care o afisa.

dar cand a deschis ochii,era deja prea tarziu...era ingenuncheata in fata unui sicriu.plangea.a observat ca pe sicriu se afla o coroana,cu ultimele puteri a citit ceea ce scria pe panglica:

"m`am vazut prin ochii tai!a ta,pentru totdeauna!"

~dust~

Era un suflet.un suflet fara culoare,viata,sentimente si infatisare.si totusi simtea.simtea ceva ce nu a mai simtit nimeni vreodata.simtea cum lacrimile ii curgeau dealungul fetei,iar dupa aceea i se opreau pe san si i se absorbeau in piele,chiar daca nu avea acea fata,si acei sani inca.nu vroia sa faca urmatorul pas!nu fara el...cel fara de nume.au impartit atatea clipe minunate impreuna aici,in aceasta asteptare eterna.au invatat sa se respecte reciproc,si sa se asculte unul pe celalalt.au invatat sa creada cu desavarsire in zicala"fericiti sunt cei care cred si nu vad".au invatat sa fie fericiti fara trup,fara bunuri materiale.chiar si fara zambet.se iubeau.dar,cum sosise randul ei, toate acestea s`au terminat.i`au despartit fara sa le pese de trairile lor.i`au pus in lumi diferite fara vreo sansa ca ei sa se mai poata reintalni vreodata.

acel domn,despre care i s`a spus ca are infatisarea celor care traiesc in cealalta lume, s`a apropiat usor de ea.
-este timpul sa pleci.
-nu plec fara el
-asculta,aici nu vei putea ramane pentru totdeauna!acolo este locul tau.acolo vei avea o familie,prieteni,un trup,si mai presus de toate,o viata!
- eu nu pot sa plec fara el!
-ba da!sigur ca o sa poti...odata intrata in acea lume,vei uita complet de el.viata ta va avea un scop.cel de a`ti cauta sufletul pereche,cel care va semana cu el cel mai mult.
-dar eu pe el il vreau!
-poate veti avea ocazia sa va intalniti.dar fii atenta,aceasta ocazie i se ofera unui om doar odata in viata.asa ca nu uita...profita de ea!
-dar eu nu vreau o viata,din moment ce el este viata mea!el este familia,si prietenul meu.nu vreau un trup,s`ar putea sa nu ma pot folosi de el.doamne,tu ti`ai putea parasi vreodata cerul?

si in acel moment a disparut.a disparut in vazduh,lasandu`l pe el cu inima sfaramata.
el nu a uitat niciodata de acele clipe minunate petrecute impreuna,nici chiar in viata care a urmat,ba din contra isi amintea din ce in ce mai mult.iar intr`o zi,cand a avut intelepciunea necesara,a plecat sa o caute...
si cand a gasit`o...l`a lasat fara grai.era minunata.avea parul auriu,ca razele de soare.pielea fina ca matasea,si ochii albastrii ca si cerul.
era cea mai frumoasa.
insa el,un mic omulet care nu demult se angajase la casa ei ca si gradinar.
nu a indraznit sa o abordeze.insa din putinele momente petrecute cu ea,si`a dat seama ca ea este.ea este cea cu care zburda in infinit,ea este cea caruia ii dedicase inca de la inceput toata inima si dragostea lui.doar ea il cunoastea cu adevarat.cu ea a invatat sa aiba sentimente,sa se manifeste.cu ea a invatat sa simta lacrimile inexistente inca pe vremea aceea.cu ea a invatat ca nu conteaza infatisarea,ci ceea ce ai inauntrul tau,sufletul.
dar ea...a uitat de toate acestea.acum era un suflet rece intr`un trup perfect...si cam atat.

pe tine cine te`a invatat sa iubesti?

si ploaia bantuie!

mi`ar placea sa fiu un strop de ploaie.sa pot sa te picur cand ma enervez pe tine,cand saruti pe alta sa`mi adun toata armata si sa va ud!as strabate lumea in lung si`n lat.m`as picura peste tot...iar cand as obosi,m`as face una cu pamantul si m`as evapora inapoi la norul mama sa`mi dea viata din nou.
iarna as ingeta...as ingeta si m`as pune sub picioarele tale,sa aluneci pe mine si sa cazi.sa cazi peste mine,sa simt cum buzele tale ating suprafata mea lucioasa,si incep sa ma topesc de la caldura lor.
m`as face floare de gheata la geamul tau!sa vad tot ceea ce faci,sa vad adevarata ta fata.cand te uiti afara pe geam,sa nu poti vedea nimmic!sa ma vezi doar pe mine.sa ma stergi cu o carpa calda,iar a doua zi sa fiu din nou acolo.
as vrea sa fiu picatura din robinetul tau stricat.sa nu poti dormi noaptea de mine.sa iti fac factura la apa sa creasca zi de zi fara explicatii.

mi`ar placea sa te bantui!asa cum ai facut`o si tu!

a fost odata,o copilarie!

Chiar credeai ca acele minunate printese si capcaunii din poveste vor exista mereu in viata ta?toate acele dimineti in care zburdai vesel printre floricele si iarba inca uda au fost doar un vis!acela nu erai tu,aceea nu era viata ta!pe atunci erai doar un obiect plin de viata si usor manipulabil.stiu,era minunat sa te trezesti fara griji dimineata,luandu`ti papuceii roz in picioare,retraind in fiecare zi un alt basm,o alta poveste minunata.stiu,papusile te asteptau acolo mereu,cu zambetul pe buze,gata sa`ti joace jocul.romeo era mereu la dispozitia ta,iar julieta....julieta mereu fericita!in fiecare zi retraiau acel "prim sarut" dupa placul tau.si credeai ca va fi mereu asa...dar cu timpul ai crescut,iar romeo si julieta s`au facut nevazuti.nici papuceii roz nu te mai asteapta dimineata langa pat,parca nici soarele nu iti mai zambeste asa!in fiecare seara treci cu ochii lasati pe langa acea biblioteca in vremuri mult iubita si adorata,din care o voce calda iti alegea cele mai minunate carti,cu cele mai frumos colorate coperte,toate pe placul tau,ca tu sa fii fericit!dar acum,si acea voce a disparut.a disparut odata cu printesele,cu povestile,cu sperantele,cu diminetilefrumoase pentru tine...iar acum nu o mai gasesti decat in vise,o auzi soptindu`ti "noapte buna puiule,voi fi mereu aici langa tine!"parca acum nici proisiunea nu mai e promisiune.caci ea,cea mai iubita voce nu se mai aude.a lasat in urma sa dimineti incetosate,oameni sumbrii,strazi pustii,case sfaramate de durere.....si o scoala.o scoala plictisita,unde romeo nu te mai asteapta langa poarta,iar amintirea primului sarut doare...si doare totul!tot ce ai facut,sau nu ai facut inca!
si chiar daca doare,mereu se iveste un zambet de undeva,pentru ca toti ne bucuram ca a fost odata...o copilarie!

p.s:voi trai mereu in copilarie!

poveste de oras

Ma trezesc dimineata destul de prafuita dupa o noapte lunga de sambata.ma uit in oglinda,zaresc in el ceasul de pe peretele de vizavi.e ora 11.32.in casa e liniste,nu se aude doar porcusorul din camera care a reusit sa ma trezeasca cu rontaitul sau.langa usa de intrare,un sac plin de gunoi,cu un bilet langa"e randul tau!"haaaide tata dc e mereu randul meu?iau ceva papuci in picioare,imi prind parul ciufulit in coada,si pornesc in pijamale catre ghena de gunoi care e la 2 blocuri mai incolo.cand ies din scara...ce sa vezi.....vecinul de vizavi de vreo optispe ani care uita mereu sa`si traga jaluzelele spre deliciul meu,duce si el gunoiul.damn!asta mai lipsea!sa ma vada asa mahmura si toate planurile mele legate de noi doi se duc de rapa!incerc sa o iau prin fata lui,sa nu cumva sa ma recunoasca si sa ma salute,sau si mai rau,sa se ia in vorba cu mine...te rooog....nu acumm!!!

Ma saluta!

De la mine,nici un raspuns...

Ma saluta iar,cu un ton mai ridicat.cica"buna dimineata frumoaso.nu se aude pe la tine?"

fitosu naibii.

Ii raspund cu un "ba da" sec si grabesc pasul.

Nu,nu iti permit!pana acum,cand ma chinuiam ore in sir sa arat perfect nici nu te oboseai sa ma saluti!te rog frumos tine salutul asta pe alta data ok?

Ajungem la ghena de gunoi,arunc gunoiul,il arunca si el.grabesc pasul cat de repede pot,dar el ma ajunge din urma si ma prinde de mana.doamne,nu acum!spune`mi ca nu are de gand sa poarte o conversatie cu mine!nu acum!

Vorbim....povestim...radem...ajungem la casa scarii.

Ok frumosule,stiu ca tu areti mereu ca proaspat copt,dar crede`ma in halul in care ma aflu acum nu as face nici un pas mai departe cu tine.nu acum!

Si ce sa zic....ma saruta!

Ahh nuuuu!atat!doar atat!gata!o terminam aici.sa nu creada ca il voi chema sus sau cv de genu!poate mai diseara...sau in urmatoarea viata dupa cele intamplate!

Si ma aud spunand"urci la o cafea?"

despre dragoste

intr`o zi proful de romana ne`a propus sa scriem cate un rand pornind de la ideea:ce este dragostea?

si...iata ce a iesit:

"dragostea este in toti si in toate"

"dragostea este nesatula"

"dragostea este un sport extrem,singurul drog legal"

"dragostea este un mod de afectiune dintre doua sau mai multe persoane"

"este in topul lucrurilor care iti schimba viata.poti sa iubesti si un caine si sa fii fericit alaturi de el,iar cand pleaca cainele te intrebi daca s`a meritat sa fii fericit alaturi de cainele tau?"

"dragostea este ca si parasutismul esuat,te poarta pana la nori,iar cand aterizezi te iau toti dracii de durerea provocata si de zilele de spitalizare care trebuiesc platite"

"este ca si vacanta de vara care nu vrei sa se termine,dar in 15 iti da papucii"

tu....dragoste

te am,te simt si totusi nu`mi ajunge!tu pentru mine esti ca si un inger pe pamant pe care nu il poti avea in totalitate,nu stii niciodata in exactitate ce simte,ce`si doreste.ii simti doar aura fermecatoare care iti cuprinde toata fiinta,te`nconjoara,te saruta cu un dulce-amar nemaiintalnit pe pamant...esti totul pentru mine,si totusi nimic!cateodata as vrea sa te tin in palma mea rece,sa am grija de tine ca si de un fulg de nea care se topeste la prima adiere calda.sa te rasfat,sa`ti sarut obrajii inbujorati de o mare falsitate omeneasca,sa te iubesc iubire!dar nu fac asta!nu vreau sa cad prada dragostei!deoarece nu voi stii niciodata cat stai,cat timp imi vei incalzi inima crapata de sete....de sete pentru tine!deoarece tu vii si pleci asemenea unei pasari calatoare dornice de caldura si rasfat!asa pleci si tu,si ne lasi fara sa`ti pese macar un pic ca noi tanjim dupa tine,dupa zambetul tau dulce,mangaierea si buzele sirete care saruta doar cand si cat vreau.tu pasesti ca un nor razlet din sentiment in sentiment,in fiecare zi alt vant te poarta!esti nesatul,vrei din ce in ce mai mult si nu iti pasa de la cine.iti place sa traiesti la maxim,sa ai autocontrol asupra gandurilor,sentimentelor si a lacrimilor omenesti.tu traiesti prin noi,ne ai in totalitate,ne joci pe degete.esti un mare stapan nemaivazut de ochi de om,pe care toti l`am gustat din plin,l`am ingitit asemenea painii calde,iar tu,ti`ai facut de cap in corpurile si mintile noastre.si totusi ne place tot ceea ce faci din noi,pentru ca tu traiesti prin noi,iar noi traim prin tine!