statea in fata ei.era minunat.avea ochii negrii ca mijlocul noptii.nu avea de unde sa stie ce va urma.nu avea sa stie ca fata langa care a petrecut atatea clipe minunate il va parasi in curand.ochii ii straluceau,se observa lumina lunii in ei,la un moment dat ea isi observa fata,undeva peacolo,intr`un coltisor mai indepartat al ochilor lui...ascundeau atat de multe lucruri interesante,incat intr`o cipa de neatentie, a simtit un gol intens in stomac,. fata a disparut.
un vant imens a infascat`o,nu mai vazuse nimik.dupa cateva clipe de mahmureala,si`a revenit.
insa,spre uimirea ei,se afla intr`o lume cu totul alta.era ceva de nedescris.in jurul ei,era plin de balonase.intr`o clipa de neatentie,a spart unul dintre acestea.si intr`o clipita,balonasul s`a transformat in ganduri:
"nu stiam pana acum cum sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.poate am fost prea timid...sau prea curajos.iarta`ma pentru ziua de azi.iarta`ma!ti`am adus acele bomboane,cu menta.stiu ca in copilarie iti placeau foarte mult.poate nici sarutul de noapte buna nu a fost pe placul tau.incerc sa nu mai am defecte in fata ta...crede`ma!ma straduiesc!"
fata era foarte bulversata.din curiozitate,a mai pocnit un balonas.
"este viata mea.este perfecta.tot ceea ce mi`am dorit vreotata.zambetul ei...sarutul ei dulce ca mierea.doamne,cum ai putut aduce pe pamant o fiinta atat de minunata?cum de a ajuns la mine?Multumesc!"
si inca unul...
"pe zi ce trece simt ca o iubesc din ce in ce mai mult.este minunea mea pe acest pamant.este muza care ma inspira.tot ceea ce mi`as fi dorit,tot ceea ce am visat vreodata."
"acesta va fi ultimul"isi spusese ea cu lacrimi in ochi,fiind gata sa se intoarca langa el.
"zburdam cu ea in lanul de porumb al vecinului.el zbiera dupa noi...dar nimeni nu l`a bagat in seama.am fost martori,amandoi la acea cadere de stele din august sub copacul din fata casei ei,am impartit mii si mi de momente,bune si rele impreuna.acum spune`mi doamne...de ce va trebui sa plec de langa ea?"
fata a izbucnit in lacrimi...plangea...cum nu a mai plans vreodata.o lacrima de`al ei a cazut pe un balonas,care s`a spart indata:
" Adio!
cand vei citi aceasta scrisoare,eu voi fi deja ingropat,sub mormanul de pamant din cimitir,care va avea de acum incolo grija de mine.nu te teme!voi fi in maini bune.un singur lucru vreau sa stii:
ai fost prima mea iubire...nu am mai simtit pentru nimeni ceva atat de intens si de magic.ai facut din mine tot ceea ce ti`ai dorit.sper doar,ca nu ai incercat sa ma folosesti in tot acel timp in care am fost impreuna.mai stii cand ne`am intalnit?eu tineam cutia de bomboane mentolate in mana,si tu plangeai.din cauza lui.blesteatul.sper ca dupa mine nu o sa plangi atat.te cunosc...nu esti capapila de atatea sentimente ca si mine.lacrimile tale,au fost bine instruite,si nu si lasa abandonate doar asa,la voia sortii.fii dura si acum,cand ma vei pierde definitiv.fii asa cum te`am cunoscut.nu lasa durerea sa te doboare,asa cum m`a doborat leucemia pe mine!cuvinte de de dragoste nu iti voi mai scrie.stiu ca ma vei certa pentru asta.oriunde as fi.stiu ca tu,acum nu mai simti nimic pentru mine.acum nu`mi ramane decat sa imi iau adio...cu multa dragoste,
al tau,pentru totdeauna!"
fata a cazut la pamant ca si inpuscata.nu isi venea sa creada ochilor.nu ii venea sa creada,ca baiatul cu care si`a petrecut o mare patre din viata avea o parere atat de proasta despre ea.ea il iubea.il iubea nespus de mult.acum,dupa cele intamplate nici nu avea de gand sa il lase macar!tot ce isi dorea era sa fie iar in bratele lui,sa ii spuna cat de mult il iubeste cu adevarat.sa ii spuna tot ceea ce nu a apucat sa ii spuna pana acum.sa fie sinccera cu el,si sa nu se mai ascunda sub cortina de fata dura pe care o afisa.
dar cand a deschis ochii,era deja prea tarziu...era ingenuncheata in fata unui sicriu.plangea.a observat ca pe sicriu se afla o coroana,cu ultimele puteri a citit ceea ce scria pe panglica:
"m`am vazut prin ochii tai!a ta,pentru totdeauna!"
un vant imens a infascat`o,nu mai vazuse nimik.dupa cateva clipe de mahmureala,si`a revenit.
insa,spre uimirea ei,se afla intr`o lume cu totul alta.era ceva de nedescris.in jurul ei,era plin de balonase.intr`o clipa de neatentie,a spart unul dintre acestea.si intr`o clipita,balonasul s`a transformat in ganduri:
"nu stiam pana acum cum sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.poate am fost prea timid...sau prea curajos.iarta`ma pentru ziua de azi.iarta`ma!ti`am adus acele bomboane,cu menta.stiu ca in copilarie iti placeau foarte mult.poate nici sarutul de noapte buna nu a fost pe placul tau.incerc sa nu mai am defecte in fata ta...crede`ma!ma straduiesc!"
fata era foarte bulversata.din curiozitate,a mai pocnit un balonas.
"este viata mea.este perfecta.tot ceea ce mi`am dorit vreotata.zambetul ei...sarutul ei dulce ca mierea.doamne,cum ai putut aduce pe pamant o fiinta atat de minunata?cum de a ajuns la mine?Multumesc!"
si inca unul...
"pe zi ce trece simt ca o iubesc din ce in ce mai mult.este minunea mea pe acest pamant.este muza care ma inspira.tot ceea ce mi`as fi dorit,tot ceea ce am visat vreodata."
"acesta va fi ultimul"isi spusese ea cu lacrimi in ochi,fiind gata sa se intoarca langa el.
"zburdam cu ea in lanul de porumb al vecinului.el zbiera dupa noi...dar nimeni nu l`a bagat in seama.am fost martori,amandoi la acea cadere de stele din august sub copacul din fata casei ei,am impartit mii si mi de momente,bune si rele impreuna.acum spune`mi doamne...de ce va trebui sa plec de langa ea?"
fata a izbucnit in lacrimi...plangea...cum nu a mai plans vreodata.o lacrima de`al ei a cazut pe un balonas,care s`a spart indata:
" Adio!
cand vei citi aceasta scrisoare,eu voi fi deja ingropat,sub mormanul de pamant din cimitir,care va avea de acum incolo grija de mine.nu te teme!voi fi in maini bune.un singur lucru vreau sa stii:
ai fost prima mea iubire...nu am mai simtit pentru nimeni ceva atat de intens si de magic.ai facut din mine tot ceea ce ti`ai dorit.sper doar,ca nu ai incercat sa ma folosesti in tot acel timp in care am fost impreuna.mai stii cand ne`am intalnit?eu tineam cutia de bomboane mentolate in mana,si tu plangeai.din cauza lui.blesteatul.sper ca dupa mine nu o sa plangi atat.te cunosc...nu esti capapila de atatea sentimente ca si mine.lacrimile tale,au fost bine instruite,si nu si lasa abandonate doar asa,la voia sortii.fii dura si acum,cand ma vei pierde definitiv.fii asa cum te`am cunoscut.nu lasa durerea sa te doboare,asa cum m`a doborat leucemia pe mine!cuvinte de de dragoste nu iti voi mai scrie.stiu ca ma vei certa pentru asta.oriunde as fi.stiu ca tu,acum nu mai simti nimic pentru mine.acum nu`mi ramane decat sa imi iau adio...cu multa dragoste,
al tau,pentru totdeauna!"
fata a cazut la pamant ca si inpuscata.nu isi venea sa creada ochilor.nu ii venea sa creada,ca baiatul cu care si`a petrecut o mare patre din viata avea o parere atat de proasta despre ea.ea il iubea.il iubea nespus de mult.acum,dupa cele intamplate nici nu avea de gand sa il lase macar!tot ce isi dorea era sa fie iar in bratele lui,sa ii spuna cat de mult il iubeste cu adevarat.sa ii spuna tot ceea ce nu a apucat sa ii spuna pana acum.sa fie sinccera cu el,si sa nu se mai ascunda sub cortina de fata dura pe care o afisa.
dar cand a deschis ochii,era deja prea tarziu...era ingenuncheata in fata unui sicriu.plangea.a observat ca pe sicriu se afla o coroana,cu ultimele puteri a citit ceea ce scria pe panglica:
"m`am vazut prin ochii tai!a ta,pentru totdeauna!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu