Ai murit?mai traiesti?mi`e tot una.oricum,nu inteleg.vantul ti`a suflat fiinta si numele de pe pervazul meu.sau poate a fost destinul,care le`a sters ca pe niste manuscrise...mi`ai fost prieten?mi`e tot una!dumnezeu cu tine.
cateodata,iti mai zaresc chipul gingas in dimineltile incetosate de toamna.speranta e ieftina,credinta costa.ca traiesti,sper,dar nu pot sa cred.si cand vantul in geam imi bate,cu ochii obositi parca-parca observ,tu ma privesti dupa geam.
tu imi rostesti numele in fosnetul frunzelor care cad,parca tu umblii in bruma de toamna tarzie,scumpule.iti mai vad din cand in cand umbra fugind peste gradinile obosite de vara.
dar...vezi si tu cerul e din ce in ce mai gri,si nu iti zaresc in el acei ochi albastrii intrebatori.
ai murit?traiesti?cine stie...poate e mai bine asa.am fost prieteni?mi`e tot una.dumnezeu cu tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu